Trebuie să fii ca valul mării. Uneori să fii calm și alteori să lovești cu putere stânca pe care o ai în față.Nu trebuie să câștigi mereu. Uneori trebuie să îi dai drumul, și puterea vine tocmai din această decizie.
As vrea sa fiu eu aceea
Care sa aiba grija de sufletul tau
Nepretuit,mereu..........
As vrea sa pot sa ti fac
Mereu sufletul sa cante.
Si daca acum e pt prima oara
Cand demonii par sa fie invinsi
Stiu ca acest cantec a fost
In inima mea mereu
Doar ca au fost tot timpul
Alte voci ce l au acoperit.
Iar daca azi el se aude,
Printre alte cantece macabre
Si infiorator de triste,.....
....Se aude clar,puternic,suav
E pt ca.......tu ai fost "aici "
Mereu.
M as cufunda in ale tale brate,
As alerga fericita catre tine ,
Ti as iesi zi de zi in intampinare
Daca as stii ca nu mi oferi iar
Acelasi gust morbid al durerii perpetue .
Dar chiar si asa,tu vezi,tu simti
Cum fac dragoste cu tine
Chiar de ne separa secole,tari,
Hoarde de straini.
Tu simti ,vezi ,intelegi
cum iti seduc mintea ,
cum ti am inlantuit inima ta de piatra
gandurile,simturile.
cum te fac mereu si din nou
Cuibul meu.
De ce te-oi fi iubind, femeie
visatoare, care mi te-ncolacesti ca un fum, ca o vita-de-vie în jurul
pieptului, în jurul tâmplelor, mereu frageda, mereu unduitoare?
De ce
te-oi fi uibind, femeie gingasa ca firul de iarba ce taie în doua luna
varateca, azvârlind-o în ape, despartita de ea însasi ca doi îndragostiti
dupa îmbratisare?…
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic, soare
caprui rasarindu-mi peste umar, tragând dupa el un cer de miresme cu nouri
subtiri, fara umbra?
De ce te-oi fi iubind, ora de neuitat, care-n loc
de sunete goneste-n jurul inimii mele o herghelie de mânji cu coame
rebele?
De ce te-oi fi iubind, iubire, vârtej de-anotimpuri colorând
un cer (totdeauna altul, totdeauna aproape) ca o frunza cazând. Ca o
rasuflare-aburita de ger? 17 martie 2013
In tunelul timpului,unde ma aflu
Aruncata printre ganduri ce vin de a valma
Revad secvente,stari.....
Caut revelatii
Si ma aflu intre ganduri vii ......
vii ca insasi durerea .....
.........ca o papusa stricata zac
aruncata n pat ,la intamplare......
de un copil razgaiat de parinti, prea nedrept
copil in care ma recunosc.......
Stiai ca ,atunci cand eram mica,
pe peretii camerei se proiectau umbre.....?
umbrele a 2 monstrii ,mereu in agonie,
mereu certandu se ,
tot timpul agitand sabia deasupra capetelor?
absenti tot timpul pt noi ,dar prezenti
si corijenti in propria lor viatza?
numai tu
ai acoperit acel gol.......
cel mai mult atunci cand ai vrut sa renunti la viatza ...pt mine
.
nu vreau sa aduc pe lume o copie a acelui suflet de copil ........
copil nedorit,neiubit.........
de nimeni
decat de......... tine
