Trebuie să fii ca valul mării. Uneori să fii calm și alteori să lovești cu putere stânca pe care o ai în față.Nu trebuie să câștigi mereu. Uneori trebuie să îi dai drumul, și puterea vine tocmai din această decizie.
Mai intai dispar cifrele,
In timp ce limbile pipaie
Greoaie si oarbe cadranul,
Nevenindu le sa creada
Ca nu mai au ce arata.
Ceea ce nu inseamna nici pe departe
Ca timpul nu mai exista,
Dimpotriva,
Ca vartejul trecerii lui a spulberat
Masurile,
Puhoiul nu mai poate fi impartit
In secunde,minute,ore,milenii,
Ci matura tot ,clepsidre,clopotnite,orologii
Pe cand disperate,aratatoarele
Vaslesc haotic prin aer
Nereusind sa arate nici macar
Sfarsitul .......lumii.
De nescos,de nespus
Cele 2 triunghiuri
Cu varful in jos
Cu varful in sus
Inlantuite,interpatrunse,
Raze de sex contrar
Intr un singur animal
Devorandu se pe sine insusi cu dor.
Lumina placuta zeului incitator
Care naste realitatile rostindu le
Rar
Rand pe rand:
Femeie,barbat,floare,nor.
In limbajul crepuscular,
In centrul neantului sfant
Exista un zeu
Care se crede cuvant.
Ana Blandiana
Candva,traiam,ma hraneam cu gandul ca
Omul e un cocor ce zboara pe dinauntru...
Azi traiesc aceeasi senzatie ....doar ca
In loc de spatiu interior ,reconfortant
Si puternic spiritualizat,
Acum regasesc gratii de fier
Ce ar vrea sa mi limiteze dramatic
Orizontul,capacitatea de a gandi
Sau de a indura.
Candva,am gresit......
Apoi,am regasit gestul ....la fiecare
Zi de zi ,repetat la nesfarsit........
O greseala perpetua ce trebuie s o indur ..
Cine poate intelege cate nuante poate
Avea greseala?
Unii sunt prinsi in propria
Inchisoare a propriilor sentimente.
Altii ...in propriul trecut si propriile regrete.
A fost o vreme cand credeam ...
...ca iubirea schimba tot
Ca poate invinge orice ...
Si ieri mai credeam ......
In puterea fiecaruia de a izbuti sa iubeasca....
Azi ,insa,asist din nou,la teatrul
Urii ,....
Si stiu de acum cum minciuna fie si ordinara,
Urateste si ultima boare de iubire.
Si astfel,omul redevine
Acel pom golas menit cocorului meu
acum ..........stingher...........
Uneori,cuvintele nu vin usor...
Alteori,sentimentele ...pleaca...
Uneori,toate drumurile se inchid
Sau le inchidem noi singuri
Dintr un sentiment de ura fatza de noi insine.
Nu e de ajuns ce ne fac ceilalti
Mai trebuie,e necesar chiar
Sa ne punem noi singuri
Piedici din cand in cand.
Ca macar asa sa traim
Sentimentul "plenar"al victoriei.
Asupra rautatii celorlalti.
...."Daca eu mi o trag cu atata succes
Ce mai puteti sa mi faceti VOI???"
Doamne,ce risipa!
Cum aruncam cu secundele ,cu minutele,
Cu orele ,cu zilele,cu saptamanile,cu anii!
Trecatorii se ingramadeau sa le prinda din aer,
Nu le venea sa creada ,
Prietenii incercau sa ma opreasca,
Dusmanii spuneau:
Are ea vreun motiv,vreun castig,
Nu e nimeni atat de nebun....
Dar eu eram,
Eu continuam sa risipesc stergand
Linia care desparte
Sublimul de ridicoll
Lasandu le sa se verse unul intr altul
Cum fierea se varsa uneori in sange.....
A.B.
Iata,cocorii tradeaza,copacii renunta,
Intelepciunea se ntinde,
Prevazatorul meu tata.
Vei fi multumit?
Iata,vorba cu vorba
Sa nu vorbesc am fost invatata.
Dar ,Doamne,imi fagaduiesti
Ca in tacerea aceasta
Imi vei pastra nemoarte cuvintele,
Ca pasarile vor mai stii sa se intoarca
Si frunzele vor mai gasi
Crengile de pe care cazura,
Ca totul va mai putea sa invie
Atunci cand vei fi destul de puternic
Sa ti spun
Inlocuieste mi tristetea prin ura?
Ana Blandiana
Frumos ca un poem
Intr o limba pe care nu o inteleg de tot
Timpul din care s facuta
Se stinge n secunde si ore si zile.
Din lumanarea inalta
Mai arde un ciot,
Dar flacara pune coroana
Pe fruntea zeitei festile
Care,
Strivita de atata splendoare
O inalta cu disperare
Pe o coloana,
Gata sa se imprastie,de scrum,
Intr un ultim acum.
Doar pe scheletul unui cal
Care in viteza se dezmembra risipindu se
Si eu continuam sa calaresc
Un cal tanar de aer
Intr un secol care nu mai era al meu.
.Timpul scrie pe trupul meu versuri
Atat de complicate incat
Aproape de necitit,
Isi noteaza pe pielea mea ideile
Fara sa ma intrebe.
Litere lungi,rasucite,superbe
Mi le incolaceste pe gat,
Imi mazgaleste in jurul ochilor,
In jurul buzelor raze subtiri,
Le ingroasa,
Apoi,ca la sfarsitul unui op,
Se iscaleste pe fruntea mea inca rotunda,
Fara sa marturiseasca
In ce scop
Transmite prin mine
Aceste mesaje
Si cine
Va trebui sa ma citeasca
Si sa ii raspunda.
Ana Blandiana
Sa fii stanca in mare,
Sa te izbeasca fara incetare
Valurile fluxului si ale refluxului,
Sa te modeleze,
Sa ti rotunjeasca muchiile,
Sa te micsoreze,
Sa te faca nisip.
Sa fii stanca in mare,
Nesfarsirii timpan,
Sa rezisti neclintita
la nesfarsit parca
si n van.
