marți, 28 ianuarie 2014
dimineaţa asta / dimineaţa poem de Costin Tănăsescu
pentru TMD
Am pus dimineaţa devreme cu faţa la zid
Şi-am s-o pedepsesc-am să fac dragoste cu ea
Cum doi supraponderali.
E o insulă ce mi-a confiscat singurătatea
E o insulă cu rugăciuni pictate pe genunchi,
Căreia unghiile i-au crescut lungi-lungi până-n irişi,
Irişii mei de coral
Câteodată îmi vine s-o las aşa:
orbindu-mă!
Dimineaţa asta are copii cu mine
Este singura insulă care a ştiut ce vrea de la ocean,
Printre puţinele bucăţi de pământ ce-şi cresc singure odraslele
Alteori îmi vine să-i doară pe cei ce spun:
Ce insulă bătrână!
Ce ocean bleu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)