marți, 28 ianuarie 2014

dimineaţa asta / dimineaţa poem de Costin Tănăsescu



pentru TMD

Am pus dimineaţa devreme cu faţa la zid
Şi-am s-o pedepsesc-am să fac dragoste cu ea
Cum doi supraponderali.

E o insulă ce mi-a confiscat singurătatea
E o insulă cu rugăciuni pictate pe genunchi,
Căreia unghiile i-au crescut lungi-lungi până-n irişi,
Irişii mei de coral

Câteodată îmi vine s-o las aşa:
orbindu-mă!

Dimineaţa asta are copii cu mine
Este singura insulă care a ştiut ce vrea de la ocean,
Printre puţinele bucăţi de pământ ce-şi cresc singure odraslele

Alteori îmi vine să-i doară pe cei ce spun:

Ce insulă bătrână!
Ce ocean bleu!