tu plecaseşi demult
nu mai vedeam în urma ta nimic
decât umbra groasă
asemeni unei ceţi
pe care nu o puteai tăia cu nimic
poate doar cu lama unei lacrimi
tăcute
precum urletul unui câine
rămas neurlat!
şi te-ai dus,
ţi-am pus doar pe umăr o clipă de senin
să o ai de răscruci grele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu