Ultimile confesiuni

Nu reusesc sa mi ascund gandurile,faptura in fata inutilitatii oricarui gest.Ma strabat fiori nesfarsiti de neputinta ,incerc sa ma strang in mine dar e inutil......toate iluziile mele  sunt spulberate...toate rezervele de speranta s au epuizat.........nu pot refuza gandul care ma inchide iremediabil in tristete.........nimic n a avut efect,nicci un argument nu l a miscat,nici un gest nu l a convins........Oare chiar atat de mult am gresit,incat sa nu fiu macar inteleasa?Oare viatza mea chiar nu mai are valoare?
Refuz sa i mai ascult rautatile,refuz sa mai fiu martorul delirului lui sardonic............nu fac decat sa mi potenteze starea de  neputinta si injustitie crasa si ordinara.Nu m am razbunat nicio secunda,nu m am revoltat niciodata impotriva nedreptatii lui,am acceptat tot cu inima deschisa,i am acceptat  umilintele fara nicio replica in real.............
Ceva trebuie sa se schimbe..........
Nu mai pot sa mai  accept raul ce mi l ofera cu o larghete infricosatoare,benevol si nemasurat....Nu mai pot sa ma las afectata de mizeriile si meschinariile lui,despre care nu inteleg de unde vin...dar nici nu mi mai doresc sa aflu.................am crezut ca vina o port eu,ca despre fiecare lucru de pe lumea asta.................acum realizez............ca lumea din jur e prea atinsa de rau si urat ............si ca atunci cand cineva isi doreste sa chiar faca ceva bun si frumos............raul si uratul reactioneaza.........si reactioneaza cu atata fortza si determinare incat orice replica devine inutila.............
Acum stiu ca  in orice directie m as indrepta,n are cum sa mi mai fie rau.....am cunoscut prea mult

Suferinta mea isi atinge scopul.......Nu mi mai pasa.