dimineaţa asta / dimineaţa poem de Costin Tănăsescu

pentru TMD

Am pus dimineaţa devreme cu faţa la zid
Şi-am s-o pedepsesc-am să fac dragoste cu ea
Cum doi supraponderali.

E o insulă ce mi-a confiscat singurătatea
E o insulă cu rugăciuni pictate pe genunchi,
Căreia unghiile i-au crescut lungi-lungi până-n irişi,
Irişii mei de coral

Câteodată îmi vine s-o las aşa:
orbindu-mă!

Dimineaţa asta are copii cu mine
Este singura insulă care a ştiut ce vrea de la ocean,
Printre puţinele bucăţi de pământ ce-şi cresc singure odraslele

Alteori îmi vine să-i doară pe cei ce spun:

Ce insulă bătrână!
Ce ocean bleu!

Resemnare

Niciun loc
pe Pământul
rotund
niciun trup
niciun pântec
în care
să mă ascund...

Picteaza-ma te rog, Iubire.Shanti Nilaya

..

Picteaza-ma din rasarituri;
Rondelul florilor la doi,
Imparte-l tu cand primavara
O curge iarna inspre noi
Si infloresc nebune patimi,
Suave perle-n infinit...
Picteaza-ma cu stele albe
Cand noaptea cade-n rasarit !

De mana ta flamanda, ziua
De ochii tai cei nelumesti,
Picteaza-mi clipa cu porunca
Secunda, cu... de foc povesti,
In care sunt nemuritoare
-cum sa respir daca nu vii!-
In fiecare asteptare
Din vieti trecute, tu, sa-mi fii...

Picteaza-ma cu trup de fata
pe transparentele trairi,
Cand mi te dai si ma iei toata
Prin ce se scrie in priviri,
Si... nu ma mir ca de Iubire
Se umple ,roata calea mea-
Picteaza-ma cu-o amintire
Cu picur dintr-un fulg de nea !

...Ah, cum ma poarta, cum ma poarta
In sali de bal un dans usor!
Si cum din stresini curge Cerul
Cu note do si si bemol
Ca in adanca incordare,
Isi strange norii peste noi:
Picteaza-ma cu-n camp in floare
Si peste ele-un pumn de ploi...

Iti stau in poala-nmarmurita,
Respir culoare si absint...
Picteaza-ma sa-ti fiu iubita
Penson muiat intr-un colind,
Ce-mi plimba peste trup cararea...
Fa-mi chip -oglinda spre tumult-,
Si cu psaltirea imi fa marea
Sa se reverse-n Absolut :

Intotdeauna ma aduna,
Picteaza-mi gandul instelat
Cu ploile sub clar de Luna,
Picteaza ceasul care-a stat
Fixat de El in nemurire...
-Cum ma adii cu mana ta !-
Picteaza-ma te rog, Iubire
Si pana-adorm,... nu inceta!

Iubire Lucian Blaga

Iubire

Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

poem by Lady Allia

în clipa aceea, nu mai vorbea nimeni
tu plecaseşi demult
nu mai vedeam în urma ta nimic
decât umbra groasă
asemeni unei ceţi
pe care nu o puteai tăia cu nimic
poate doar cu lama unei lacrimi
tăcute
precum urletul unui câine
rămas neurlat!

şi te-ai dus,
ţi-am pus doar pe umăr o clipă de senin
să o ai de răscruci grele

MUNTELE marin sorescu

Ţin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut de mine
Maşini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Şi tot felul de picioare.
Am simţit soarele până la osii,
Şi luna
Pe la miezul nopţii.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Şi importante
Am făcut bătături.
Şi cu toate că-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulaţi numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!

ŞAH marin sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-1 ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un un la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-1 silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar, uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
- O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
În spatele meu  copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.
Eu îmi aprind o ţigară
Şi ........continui partida.
*

* CAPRICIU marin sorescu

În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citese versuri.
Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.
De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.
Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.
În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am facut datoria,
Şi putem merge
Mai departe.
Catre ce?

As vrea...

Aş vrea ca iarna asta
să ningă pentru tine
cu frumuseţe albă,
cu dragoste şi dor,
să simţi cum te sufocă
troiene de iubire,
şi fulgii mari şi umezi
să fie sărutări...
aş vrea când te-ating tandru,
ei coborând din ceruri,
în suflet să-ţi pătrundă
tainic,pe îndelete,
şi grijulii să şteargă
din inimă,din gânduri,
de prin cotloane-ascunse
înneguraţii nori.

Sa nu ma lasi sa plec pribeag

În noaptea asta vreau să-ţi fie bine, 
În pătimirea noastră hibernală,
Şi primăveri cu muguri şi sulfine,
Ne vindece de doruri şi de boală!

Să nu mă lași să plec, pribeag în cale,
Sau să mă pierd pe veci în nostalgii,
M-aş pierde în secunde siderale,
Dar să renasc...în fiecare zi!.

Să nu mă pierzi, în astă iarnă rece,
Şi nu-mi răpi secunda mea de vis,
O mare de iluzii ne petrece,
De-ai fi o interzisă, voi fi...un interzis!

Prea goale-s vise îngheţate-n iarnă,
Dar eu renasc din ierni prea curajos,
O lume de-aşteptare se răstoarnă,
Şi multe temeri am întors pe dos!

Mă răscoleşte iarna, dar nu-mi pasă!
Opuşi suntem în puncte cardinale,
Şi împletiţi în şnururi de mătase,
Vom adormi în raiuri de petale!