Sa nu o ai cand o doresti. Sa nu o doresti cand o ai....
Sa tanjesti dupa ea mai mult decat oricine pe lume, mai mult decat orice si ea sa te refuze.Sa iubesti mult, prea mult si prea fara masura, pe nesaturate si cu nesat infinit.Sa te joci de-a iubirea cotropitoare si de-a abandonul. Sa iubesti si sa-ti doresti sa iubesti din nou ca si cand n-ai fi iubit niciodata. Sa eziti, sa-ti fie teama, sa daruiesti cu fiecare iubire cate putin, putin mai mult din tine, totul, si tot sa-ti mai ramana cate ceva de daruit. Sa cobori teatrul in realitate si sa creezi viata din nuduri. Sa nu-ti fie rusine sa cercetezi toate trupurile si sa le-ncerci nebunia sperand ca la un moment dat trupul tau va auzi chemarea unui suflet dincolo de piele. Sa nu-ti fie rusine sa vorbesti frumos si inflacarat de iubirea care exista intr-o lume a pierderii de sine. Sa nu-ti fie rusine sa-ti oferi trupul cu mai multa foame si pasiune decat un barbat. Sa nu fi tocmai femeia perfecta, buna de uns la suflet, sa fi din cand in cand perversa, scorpia care uita barbatii pe care-i iubeste o zi, o luna, jumatate de an...Sa stii ca dorinta de-a iubi nu se stinge, nu vrea sa se stinga cu toate ca ai trecut-o prin multe dezamagiri. Sa stii ca iubirea anterioara a fost mare, prea mare, reala si tragica ca sa fi avut un sfarsit frumos. Sa sti sa renunti la toate iubirile mincinoase, inutile, care duc spre nicaieri. Sa nu te legi de nimic pentru ca n-ai gasit acel tot. Sa plangi, sa suferi si sa zambesti barbatilor care vin in viata ta stiind ca la un moment dat trebuie sa plece pentru ca tu-l astepti pe cel care-l meriti, pe cel care nu are niciun cuvant de repros pentru ca el stie ca niciunul nu ati fost vreodata sfinti. Sa stii ca poti sa iubesti mult, mult mai mult decat o faci acum, dar sa nu gasesti omul care ar putea sa faca fata unei astfel de iubiri.Te-ar crede cineva ca tu vrei iubirea pentru tot ce ti-a mai ramas din viata, pentru eternitate, pentru ceea ce se afla dincolo de ea?
Sa obosesti uneori, dar sa nu renunti totusi. Si-n momentul in care obosesti cel mai rau, sa te apuce frenezia, minunea cea mare a nebuniei de a insista, de a cauta si mai asiduu...si cand o gasesti, sa descoperi ca nu era ea minunea ta cea mare si adevarata...
D.M....................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu