Elegie

Bandajeaza mi ranile naive,
Doamna frumoasa si buna,
Ranile prin care credinta mi s a scurs,
Clipa cu clipa, luna.de luna.

Frunze usoare ce nu mai urasc
Si nu or mai iubi niciodata
Aseaza mi le compresa pe frunte,
Galbena doamna iertata.

Leaga mi urechile cu fosnet de aripi
Sa uit mecanicul vuiet de zbor
Si pentru a nu mai cauta sa nteleg
Acopera mi ochii usor.

Si lasa ploaia sa curga pe trupul
Prin care uimirea a trecut ca un plug,
Ingaduie limbilor rosii ale ierbii
Sa ma suie pe rug.

Indura te apoi si cheama ninsoarea
Sa cada nebuna,sa cada,
Labele pasarilor sa mi puna,pioase,
Cruci pe zapada.

Umbrei mele i e frica-ana b

           
Umbrei mele i e frica

De umbrele arborilor

Mai mult decat

Mi e frica mie de arbori_

Arborii nu indraznesc

Sa m atace.

Dar in spatele meu

S aude mereu

O incaierare salbateca 

De umbre.

Umbrei mele i e frica 

De umbrele pasarilor

Mai mult decat

Mi e frica mie de pasari-

Pasarile trec pe deasupra mea

Si nu ma ating.

Dar umbra mea se chirceste,

Se rostogoleste ranita

De ciocu lunecat al unei umbre.

Umbra mea este lipsita de aparare.

Ea nu are radacini
Ca umbrele arborilor
Si nu stie
Ca umbrele pasarilor sa zboare.
Ea a fost adusa pe pamant
Sa ma urmeze
Cu intuneric sangerand,
Sa se prefaca in noapte in cele din urma
Si eu nu stiu de cand
Inaintez fara umbra,
Cantand.

Fara tine

Fara tine,mi e frig
N am inteles niciodata
Cum simte aerul
Ca ai plecat.
Universul se strange
Ca o minge plesnita.
Si si lasa pe mine zdrentele reci.
Cainele negru
Cu burta intinsa duios pe zapada
Se scoala si se indeparteaza
Privindu ma in ochi,
Refuzand sa si spuna numele
Incepe sa fulguie.
Ma ustura pielea
Pe locul de unde te ai rupt.
Si mi e frig,
Cand simt cum cade moale,
Odata cu zapada,
Aceasta rugaciune catre nimeni.

speranta zadarnica

cand a spera este greseala suprema ,cand incercarile tale repetate sunt rasplatite cu cinism ,cand tupeul si aroganta iti taie mereu aripile,cand totul devine mult prea nedrept si strigatul tau de ajutor iti este,pana si el refuzat,cand dreptatea la care speri zadarnic iti este inabusita cu cinism ..........de fiecare data .......cand a nu avea incredere in tine devine cea mai mare greseala ,pe care o platesti  la nesfarsit si nu intelegi de ce..........apoi e momentul .........sa ti schimbi prioritatile.................si sa faci,in sfarsit schimbarile de cuviinta.............realizez,in sfarsit,,ca.totul in jur e  golit de continut si lipsit de esenta,aceasta fiind umpluta doar de vanitate,teribilism si vorbarie inutila,fara legatura cu subiectul ,la fel de bine inconjurat de ranchiuna si plati platite inapoi.la nesfarsit ...........fara nici o legatura cu generozitatea sau lumina interioara...................atunci ce rost are sa continui sa ofer lumina unor entitati ce ,oricum ,nu rezoneaza cu mine,chitite numai sa te traga in jos pt ca altfel nu te pot avea?

.

Trup amar-ana blandiana

Miros de trup abandonat de suflet
Sub soarele nerusinat,
Miros de trup pe care
Carnea creste,
In care sangele bolboroseste
Si,intr un fel de harnica furtuna,
Celula cu celula se mpreuna.....
Nu te apropia,nu ma atinge,
Amar mi e trupul si otravitor,
Cu soarele prelins la subsuori,
Cu fluturi beti de mine,rascoliti
Din larve sfaramate de dorinti
Pe care nu pot sa le ncapa.Fugi!
De bratele profanatoarei cruci
In care,fericita,ma urasc.
Nu mi respira miasma mbatatoare,
Cand sufletul ma paraseste n soare
Ca sa te prind si rastignesc.
             

Unde i mandria?

Ce vreau sa spun?Ce merita sa spun?
Ce e destul de dureros sa tip?
Ce fel de turnuri sa imbun
Sa creasca pe nisipul calcat in picioare
De alta,in locul meu?

Ce spune cantecul care imblanzeste
Si fiarele?Numai pe tine,nu a reusit.........
Pot fi Orfeu si eu
Dar ce sa ngaim in fata lumii?

Cantand ,incerc sa ies din moarte
Si moartea totusi nu se curma,
Nu cred destul sa nu ntorc ochii
Ca sa ma vad venind din urma,

Si astfel ma pierd.Unde i mandria
Strict necesara de a crede
Ca orice vorba a mea rostita
Dezlantuie n cer planete?

De ce aceasta renuntare a ta
La fericitul somn comun,
Daca nu pot din cel mai grav
Clopot al lumilor sa sun?

E mult?Pe o palma de pamant
Toti muntii ncalecati i am strans
Pretind raspuns acestui tipat
Un hohot omenesc de plans.

amintirea ta prezenta

Amintirea .........acea amintire .....
.....care pleaca mereu.....
Amintirea care revine ,din acelasi loc
Catre  acelasi loc ,
Amintirea care a ramas inchisa n suflet
Amintirea ta dulce si surazatoare,
Aspra sau incruntata,
La ea ma intorc mereu
Cu sufletul tintuit
Ca intr un insectar de sentimente
.......Ce ma rascoleste permanent
Ca un foc nestins de timp,de ploi ce nu
Au mai cazut niciodata......de atunci....
Un foc crezut stins,dezactivat
Mort,acoperit definitiv...
Dar reaprins de fiecare data
De o sclipire de stea,de un cuvant,de o amintire.
Fara prea multe vise tesute,
Dar cu speranta nestirbita,
Cu incredere netarmuita si totusi ezitanta,
In acele zile ce vor veni
Doar pentru noi,
Cu incapatinarea la fel de indarjita
Ca atunci cand luptam sa te aduc inapoi,
Dar mai domolita acum de prezenta ta calda,
Cu forta ce mi o da trecutul meu neintinat...
In felul asta,imi visez prezentul .
Viitorul insa este locul unde incep a mi fauri visele,
Vise nascute din dorintele de ieri,
Vise unele refuzate,dar toate frumoase,intacte,

Si puternice tocmai pt ca raman sa fie implinite.