duminică, 29 decembrie 2013

Nina Cassian - in tara lui mura-n gura





In tara lui Mura-n Gura,
totu-mi este pe masura.
Cand ma scol de dimineata,
Nu la sapte, ci la zece,
Vine-o tava cu dulceata
Si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice: ia-ma!
Si paharul zice: bea-ma
Ia-ma!Bea-ma!
Usor de zis!
Insa gura s-o deschizi,
Nu-i deloc asa usor!
-Ajutor! Ajutor!
Lingurita, grijulie,
Imi deschide gura mie.
Ei, asa mai merge, zic,
Daca ma ajuti un pic!
Dar e timpul sa fac baie!
Apa intra in odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresam domniei voastre!
- Cum doriti sa fiti spalat?
Uite-asa, culcat in pat!
Cum doriti sa fiti laut?
Uite-asa, in asternut!
Iar, acum prosopul cel pufos
Se inclina, moale, pana jos
-Eu sa va frec as vrea , pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Intreaba-te si intreaba-ma
Cum pot sa ies din plapuma?
Afara-i frig, in pat e cald
La urma urmei nu ma scald!
In tara lui Mura-n Gura,
Casti o gura cat o sura,
Si indata-ti pica-n ea,
Tot ce vrei si tot ce ai vrea!
Sarmalute-n foi de vita,
Supa calda, tocanita,
Cozonac, compot, halvita
Carnaciori si ciulama,
Muraturi, etc.
Am mancat, de m-am umflat
Nu-i nimic, o macara, iata ca pe sus ma ia
Si m-aseaza dupa plac,
Colo-n umbra-ntr-un hamac.
Huta-huta, ce sa zic,
Bine-i cand nu faci nimic.
Lectiile stau pe masa,
Dar de lectii nici nu-mi pasa.
Stau si motai in hamac,
Ele singure se fac.
-Draga aritmetica, nu stiu ce te-mpiedica
Sa rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatica,
Nu fi antipatica!
Nu fi zau, nesuferita!
Si transcrie intr-o clipita
Exercitiile mele!
vezi ca eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef sa am memorie!
Tine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
In ce an si-n care loc!
Eu sa-nvat nu am timp deloc!
In tara lui Mura-n Gura,
Am prieteni pe masura!
Vreti sa vi-i prezint cumva?
S-a facut! Poftiti incoa!
Asta-i Puiu-prinde-muste,
Asta-i Lica-vreau-galuste.
Asta-i Mita-straba-nas
Asta-i Duta-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn in gene
Si-asta-s eu: burduf de lene.
toata-toata ziulica,
ati vazut? nu fac nimica.
si programul se incarca.
astfel, nu e de mirare,
ca ceva ma-mbie parca
si ma trage la culcare.
Ah! imi este somn de pic!
si-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
cand vorbesc mai multisor
obosesc ingrozitor!
in tara lui Mura-n Gura
somnul repede te fura!
nici n-ai timp sa spui la luna
...Noapte buna!...

Nina Cassian - Candori



« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »
- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.
« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »
- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.
« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator » 

joi, 26 decembrie 2013

CRACIUN DE POVESTE !

Ce mi-aş dori să fiu acum?
Aş vrea să fiu eu Moş Crăciun;
 Să iti pun daruri azi sub brad,
Să-ti fiu colindul cel mai drag,
Iubirea mea sa ti-o împart!
 Să şterg tristeţi ce întâlnesc
Şi bucurii sa-ti impletesc;
Să împart părinţi celor orfani
 Şi bucurii la cei sărmani.
Ce-aş mai dori acum să fac?
Să fiu al nopţilor blând mag,
Să iti aşez speranţe-n prag.
În dragoste să te îmbrac!
Să cern Lumină peste nori,
De Sărbători! Craciun Fericit si Sarbatori pe masura frumusetii sufletului tau!
CRACIUN DE POVESTE ! SARBATORI FERICITE !

duminică, 22 decembrie 2013

ATELIERUL LUI MOŞ CRĂCIUN



Voi ştiaţi că sus în cer,
Este un atelier ?
Noaptea luna îl veghează,
Stelele îl luminează,
Şi-n el zeci de spiriduşi
Meşteresc globuri, păpuşi,
Ursuleţi de pluş, rachete,
Maşinuţe şi trompete,
Şi-alte mii de jucării,
Să le-aducă la copii,
Bunul nostru Moş Crăciun,
În seara sfântă de Ajun.

De ai ramanea copil


Frumoasă eşti, de-ai rămânea copil
Să mă înveţi cum timpul se amână,
Să ne jucăm tăcuţi într-un azil -
Bătrân mă simt, abia de-o săptămână.
Şi te sărut pe tâmplă şi pe mână,
Şi mă priveşti, de parcă-ncetişor
Se roagă apa rece din fântână,
Să-mi dai pudoarea ultimului zbor.
Eu te-am găsit naivă pe câmpii,
Te-am adunat la ghemul vieţii mele,
Când Moş Crăciun împarte jucării,
La doi nebuni cu ochii în podele.

Noapte de Crăciun


Îţi aud mâinile
cum pipăie conturul viselor
şi le aşază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.
Se aude cum închizi uşa,
cari după tine geamantane -
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii, se scutură ninsorile,
dimineţile albe de aşteptare
îşi lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde.
Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc să intre;
Moş Crăciun cu sania nopţii,
Te înconjor cu daruri şi sunete de stele
aflate acum pe acoperiş;
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec.

luni, 16 decembrie 2013

Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma lasi...



Sub apasarea vorbelor de rând! Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma lasi... E-atâta ezitare între pasi. Prea repede uitam ce-aveam de spus ..... Un zbor în minus, o cadere în plus... La tine-i vara si la mine-i frig, Nici nu te las de tot, nici nu te strig....

De-am să te uit

N-am să te uit, dar dacă o voi face,
Să rătăceşti prin vise nopţi la rând,
Să-mi torni peste iubirea care zace
Licoare să te-aduc mereu în gând.
Pune în ea parfum de lăcramiore,
Ulei de busuioc bătut cu dor,
Năvalnic de prin stănca din hotare
De dragoste mereu vindecator.
Şi roagă luna să mă mângâie pe faţă
Cum ceru-n noapte-i alintat de stele,
Să dorm până răsar spre dimineaţă
Zori în culori, tristeţile să-mi spele.
Prefă-te în copac la geamul meu,
Trimite floarea peste tot şi-n toate
Fă din iubire-altar şi atuncea eu
Te voi iubi şi dincolo de moarte.
versuri Angelina Nădejde

Sa nu o ai cand o doresti. Sa nu o doresti cand o ai....

Sa nu o ai cand o doresti. Sa nu o doresti cand o ai....
Sa tanjesti dupa ea mai mult decat oricine pe lume, mai mult decat orice si ea sa te refuze.Sa iubesti mult, prea mult si prea fara masura, pe nesaturate si cu nesat infinit.Sa te joci de-a iubirea cotropitoare si de-a abandonul. Sa iubesti si sa-ti doresti sa iubesti din nou ca si cand n-ai fi iubit niciodata. Sa eziti, sa-ti fie teama, sa daruiesti cu fiecare iubire cate putin, putin mai mult din tine, totul, si tot sa-ti mai ramana cate ceva de daruit. Sa cobori teatrul in realitate si sa creezi viata din nuduri. Sa nu-ti fie rusine sa cercetezi toate trupurile si sa le-ncerci nebunia sperand ca la un moment dat trupul tau va auzi chemarea unui suflet dincolo de piele. Sa nu-ti fie rusine sa vorbesti frumos si inflacarat de iubirea care exista intr-o lume a pierderii de sine. Sa nu-ti fie rusine sa-ti oferi trupul cu mai multa foame si pasiune decat un barbat. Sa nu fi tocmai femeia perfecta, buna de uns la suflet, sa fi din cand in cand perversa, scorpia care uita barbatii pe care-i iubeste o zi, o luna, jumatate de an...Sa stii ca dorinta de-a iubi nu se stinge, nu vrea sa se stinga cu toate ca ai trecut-o prin multe dezamagiri. Sa stii ca iubirea anterioara a fost mare, prea mare, reala si tragica ca sa fi avut un sfarsit frumos. Sa sti sa renunti la toate iubirile mincinoase, inutile, care duc spre nicaieri. Sa nu te legi de nimic pentru ca n-ai gasit acel tot. Sa plangi, sa suferi si sa zambesti barbatilor care vin in viata ta stiind ca la un moment dat trebuie sa plece pentru ca tu-l astepti pe cel care-l meriti, pe cel care nu are niciun cuvant de repros pentru ca el stie ca niciunul nu ati fost vreodata sfinti. Sa stii ca poti sa iubesti mult, mult mai mult decat o faci acum, dar sa nu gasesti omul care ar putea sa faca fata unei astfel de iubiri.Te-ar crede cineva ca tu vrei iubirea pentru tot ce ti-a mai ramas din viata, pentru eternitate, pentru ceea ce se afla dincolo de ea?
Sa obosesti uneori, dar sa nu renunti totusi. Si-n momentul in care obosesti cel mai rau, sa te apuce frenezia, minunea cea mare a nebuniei de a insista, de a cauta si mai asiduu...si cand o gasesti, sa descoperi ca nu era ea minunea ta cea mare si adevarata...
D.M....................

un minut



Nu conteaza cat timp petrecem impreuna, iubirea noastra nu consta in cantitatea lui ci in continutul sau, si chiar daca ne iubim doar un minut, ne vom iubi asa cum nimeni nu a mai facut-o sau nu o va face pana acum, iar daca nu vom ramane impreuna, nu voi regreta, ca pentru un minut ti-am aratat ce inseamna dragostea, si nu voi regreta niciodata ca am zambit, ca am iubit alaturi de tine ca pentru un minut am cucerit lumea…

Oamenii frumosi


Pe oamenii frumoși nu îi găsești oriunde dar îi întâlnești întâmplător, în clipa în care ai nevoie de o astfel de persoană minunată.
Pe oamenii frumoși nu-i alungă coincidențele, întâlnirile inopinate, nu-i sperie greutățile și nu se simt complexați.
Pe oamenii frumoși nu trebuie să-i cauți și nici să depui mare efort, ei vor apărea subit în clipele grele din viața ta exact ca un miracol mult așteptat. Vei da peste ei la fiecare pas, dar uneori nu-i vei recunoaște. Nu, nu sunt invizibili, ci mai degrabă ascunși de priviri răutăcioase, de minți perverse și rele, de suflete urâcioase. Oamenii frumoși sufletește sunt minunea noastră de fiecare zi. Cu un zâmbet, cu o vorbă dulce, cu un gest bând reușesc să înfăptuiască minuni. Căci nu e nimic mai prețios în momentele de cumpănă din viață decât un astfel de om, de suflet, de minune. Omul frumos sufletește dăruiește din inimă, nelimitat. Se comportă ca orice om obișnuit, iubește și suferă ca un om obișnuit dar niciodată nu se lasă îngenunchiat de soartă. Are întotdeauna o vorbă bună pentru tine, un sfat înțelept, un zâmbet, o îmbrățișare. Este lângă tine atunci când ai nevoie de cineva și chiar în clipele în care nu vrei să vezi și să vorbești cu nimeni. Este brațul care te consolează, prezența care te liniștește, oaza către care dorești să eșuezi. Oamenii frumoși sufletește sunt cei care îți fac ziua mai frumoasă, cei care te ascultă indiferent de oră, cei care lasă ușa deschisă pentru tine indiferent de împrejurare...
D.M.....................

Geo Bogza

Pana sa te intalnesc pe tine, nu credeam ca am sa cunosc cu adevarat ce inseamna dragostea; cunoscand sentimentul de dragoste doar prin imaginatia mea, totul era creeat asa cum mi-ar fi placut mie sa fie, aveam doar o viziune a dragostei, dar acum ca te am pe tine, simt ca totul e un vis frumos din care nu as mai vrea sa ma trezesc niciodata, totul e asa cum mi-am imaginat, de aceea pot spune ca Te iubesc dinainte de a ne fi intalnit, iar in momentul in care ti-am vazut chipul am fost fermecat… nu credeam ca vom ajunge sa “plutim” pe aripile dragostei impreuna…
Geo Bogza

Suflete Romantice


Ci, de-am fi singuri amândoi
Şi nime să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe…
Ar trece vremea şi n-am şti
Ce e aceea vreme
Şi n-ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.
Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;
Cu sărutări am şterge-n ochi
A’ lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru rai să-l curme?
Ţi-aş spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.
Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auzeai,
Nici eu n-oi fi pricina.
Nicolae Iorga

marți, 3 decembrie 2013

Poezie de noapte bună








Poezie de noapte bună
Pentru ea...

Printre zâne, ce se joacă
Pe albastru mării-n zor
Te jucai și tu odată
Printre raze, printre nori...

Eu, eram un călător
Ce plutea în infinit
Și în mine un fior
S-a născut când te-am zărit.

Am sărit din a mea barcă
Și-am plutit... încet sub val
Și-auzi atuncea parcă
O cântare din caval...
 
Și, cum stam sub simfonia
Notelor din alte sfere,
M-a cuprins melancolia...
S-a făcut, deodat' tăcere...
 
Îngânat de glasul apei
Ți-am rostit prin versuri calde
Vraja dulce-a neplecării...
Și-ai ramas... atunci, aproape...

Iar apoi în vers am pus
Picătură de iubire...
Și-nvârtind al apei fus
Într-o dulce amintire,
Am plecat, apoi m-am dus...

Am venit apoi, odată
Sub al soarelui apus
Și-am zărit atunci o fată
Și încet, la ea m-am dus...

Erai tu, plângând încet
Pe al valurilor foc...
Și gândeai la un poet
Iară eu, intrând în joc,
 
Îți rosti încă un vers
Din iubirea mea fierbinte...
Iar apoi, m-am dus, am mers
Și acum, ca și-nainte...
 
Într-o seară chiar sub lună
Te-am zărit, dulce fecioară!
Ți-am făcut încet din mână
Și-ai zâmbit întâia oară...

De atunci ne-am întâlnit
Mai mereu, în prag de seară
Și din versuri m-ai iubit
Tot mai mult, dulce fecioară...

Iară eu, am ascultat
Fermecat în umbra serii
Glasul tău ce mi-a cântat
Și-am răspuns atunci plăcerii...
 
Pe furiș te-am sărutat...

Prietenul tau

 .

Din lacrimi, reci ninsori de diamant
Cobor în noi, din imemoriabil timp,
în mine însămi, ca liniște să fac,
arunc balastul inutil de suferinți ,
usuc atemporalul, nestatornic lac .
Mă-nnalț apoi, din punctul care zac,
lăsînd în urmă, doar franjuri de lumini ..
clipiri care vorbesc... și care tac ,
din mine peste tine, calde risipiri .
Și îmi aleg, veșmînt ușor, dintre culori
ningînd cu slove, trist și efemer ...
și mă ascund, perdeaua grea de nori
înfășurînd-o, peste-anotimpurilor ger.
Răsar, pe-o altă boltă, picur zori,
din lacrimile reci de diamant,
din care ning, trecutului liant
sunt eu iar tu, al stelelor amant.
Stau strîmb.Să pot să judec limpede,
cum niciodată răsucite în cuvînt,
înfipt mai acătării faptele,
le-am mai avut, înlănțuite de pămînt.
Maura Lavis

Marire si cadere

Magia ta s-a spulberat
Ai fost o amăgire.
Și te cobor cum te-am urcat
C-o singură privire...
La fel ca orice muritor
Nu ai știut să vezi,
Când câmpu-i plin cu multe flori
Pe care să culegi?
Am stat în loc atâția ani
Ca să visezi la mine...
În juru-mi totul se trecea,
Eu mă gândeam la tine.
Și nici măcar nu ai văzut
A zbaterii privire...
Că pentru o vorbă și-un sărut
Mă lepădam de tine...
Las timpul ca un robinet
Să curgă peste noi...
Nu mai suspin, nu mai regret,
Azi nu mai suntem... DOI






Te chem frenetic

În dimineața iubirii fără cuvinte,
Când numai privirile noastre vorbeau,
Când numai taina aducerii-aminte
Și visul din urmă contau...

... te chem frenetic, iubire totală,
Al meu trup, cu-ardoare, să-l îmbrățișezi,
Să dai aromă dulce-amară
Sărutului fraged în care crezi.

Un tot unitar e dragostea care...
M-atinge, mă-ndeamnă, mă cheamă la ea,
Cioplită în cuart, far' de-asemănare...
De-așa o iubire, nu m-aș sătura!





Nepasare



n vânt o umbră se mai vede
Ce-n gânduri și vorbe nu crede
Și pasu-i calcă apăsat.
Privirea-i vede...nepăsat.

Vede cum pleacă neîmpăcat,
Cum doi aștrii s-au certat...
Cum chipul ei în ochi a stat
Privirea-i vede...nepăsat.

Vede cum trece printre ele
Rostite, ele, vorbe grele
Cum prăpastie-au creat
Privirea-i vede...nepăsat.

Însă ea tot se depărtează
O stea ține-amintirea trează,
Prezentul trece tremurat...
Privirea-i vede...nepăsat.

Mi e dor de tine de Tudor Arghezi

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sânul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ți cărnoase, dulci și ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De șoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strângă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea și viața mea.

Tu nu știi, că la rău și bine,
Inima, gândul meu, lipite sânt de tine,
Ca iedera te înfășoară
Sufletul meu, cu frunza lui ușoară.
Tulpina ta se-nalță pân’ la stele
Strânsă de vrejul gândurilor mele.
Tu nu știi că ești totul pentru mine,
Lumina mea și zările senine,
Văzduhul nalt și apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mâna tânjește, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de săcară fără ploaie.
Pământul meu te cere, cerul meu,
În care-aud șoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Țâșnind în sus în soare
Și-aducătoare de răcoare.

Vino, femeia mea, să te mângâi
De-a lungul până la călcâi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămânţi ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu smaralde și topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea și lină
Du-mi-o-n adânc și în lumină.

Te cânt ca un copil bătrân,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sân,
Lasă-te-ntreagă să îți leagăn moale
În luntre farmecele tale
Și frumusețile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neștiute
Decât de robul tău care te cântă,
Vino încet și mă-nveșmântă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu ești iubita mea,
Stăpâna mea,
Durerea mea și bucuria mea.
Noi sântem unul amândoi
Ca un altoi lângă un alt altoi
Și-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărți legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, până la moarte.
Să nu mai știu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare și de vis.
Vino grădino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rândunea
Iubita mea, femeia mea.

duminică, 24 noiembrie 2013

Lacrima iubirii

as alerga la tine


cuvant inlacrimat

"Cuvintele capata intelesuri nebanuite atunci când doua suflete prefera tacerea pentru a ramâne curate,de teama sa nu se murdareasca cu vorbe fara rost ,preferând sa se iubeasca in aurul tacerii!"
''Din tine mi-a venit apoi durerea/ Când drumul cu plecari mi l-ai ranit,/ Iar glasul tau, reinventând tacerea,/ Iubirii noastre nu i-a mai vorbit.'' Cuvant inlacrimat....acum este randul meu sa te intreb ce ma intrebai tu zilele trecute:
-Ce-ai fost, ce-mi esti...?

suflete romantice


AM SA TE-ASTEPT ,,,,,


Te-aștept ,așa cum tu ,mi-ai spus cu licărul din ochi,
Te-aștept chiar de vei ajunge mai târziu.
Dar pan-atunci ,să nu te îndoiești o clipă
Că vei veni și eu n-o să mai fiu.
Să-ntrebi mereu de dorul te cuprinde
Apele ce curg grăbite-n jgheaburi,
De vezi durerea mea ,prin valuri că-i fierbinte
Și-o seacă,să te ferești să nu te ardă-n aburi.
Eu am rămas de-atunci ,cu rasaritu-n brațe
Că tu erai și ești ,o rază pentru mine .
Să mă mai scalzi în zori cum o făceai odată
Când mă trezeai ,ușor ,chemându-mă la ține.
Te-aștept și-acum ,când luna se ivește cu stele împrejur
S-ontreb de știe ,că odinioară ,de te-ai pornit spre mine.
O stea doar îmi răspunde ,coborând alene
Să te aștept ,că nu e vremea pentru a noastra iubire.
Eu n-am să iau în seamă ,tot ce îmi spune cerul
Și nici n-am să întreb ,clipa când va fi .
Căci lumea lui tot îmi va da de veste
C-or străluci mai tare atunci când vei veni.
N-am să adorm ,de asta-ți este frică
Și ușa n-oi închide ,cu ofuri și suspine,
Voi fereca fereastra cu glasurile mele
Să te aștepte-n noapte cu șoapte de iubire.

duminică, 17 noiembrie 2013

Femeia în care te întorci


e o mercenară, se luptă cu aerul pe care-l scoţi
din pieptul înăbuşit şi crede că nu va obţine un preţ mai bun.
(Femeia în care te întorci se lasă ispitită şi-şi tace mântuirea.)

Femeia în care te întorci se frânge ca o catastrofă cu oameni
mai ales când te surprinde iubind cu clapele negre peste degete,
fără să scoţi un sunet.
Femeia în care te întorci îşi lasă măduva la vedere,
cade în genunchi
şi-şi culege sângele ca pe nişte flori ce miros a toamnă.
Femeia în care te întorci, te strânge buchet
şi te lasă cu grijă la fiecare mormânt ce se iveşte
până la sfârşitul zilelor ei.
Femeia în care te întorci te-ar vinde până la lacrimi şi când n-ar mai avea de unde
te-ar face să-ţi speli păcatele
în lut proaspăt.

Femeia în care te întorci are tălpile încinse şi caută apă
o strigi pe buze şi te aude înecul.
O iei de mână, oasele ţi se limpezesc, dai în trecut
dai în tinereţile tale, îi săruţi ochii cu fidelitate şi îi semnezi.

Femeia în care te întorci adoarme cu visele pe sfârşite într-un somn singur,
se va trezi cu teamă, cu teamă pentru fiecare noapte.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Mai pune mi in suflet


Mai pune-mi în suflet un strop de iubire
Şi-n el să cobori, când de mine ţi-e dor,
Mai lasă-mi o clipă de frumoasă trăire,
Să dansăm înc-o vară, să-ţi spun te ador.
Mai spune-mi în şoaptă un singur cuvânt,
Ascunde-mă-n suflet, să trec printre vise,
Să simt iar spre seară, adierea de vânt,
Iar braţele lasă-ţi, spre mine deschise.
Alungă din suflet azi umbra tăcerii,
Printre aştrii să trecem din nou nevăzuţi,
Furtuna să şteargă şi gândul durerii,
Să regăsim cărarea şi paşii pierduţi...

Iubeşte-mă-n octombrie.

..

Iubeşte-mă-n octombrie, străino,-
Că în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii
Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.
Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Ca-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.
Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.
Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta molcomă şi târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit....
Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să învăţăm să fim.
Boris Ioachim

marți, 5 noiembrie 2013

Zagazuri


Inca nu pot scrie
Despre acele momente..
Cand am crezut
Ca ai fost ...al meu
Zagazurile
...... nu s au rupt
Inca.

Se pare ca...........


Se pare ca soarta mea
E
Sa raman pt totdeauna
Inchisa
Intre gratiile
Custii mele
Nestiuta
Necunoscuta de nimeni
Nedorita.

duminică, 27 octombrie 2013

Ultimile confesiuni

Nu reusesc sa mi ascund gandurile,faptura in fata inutilitatii oricarui gest.Ma strabat fiori nesfarsiti de neputinta ,incerc sa ma strang in mine dar e inutil......toate iluziile mele  sunt spulberate...toate rezervele de speranta s au epuizat.........nu pot refuza gandul care ma inchide iremediabil in tristete.........nimic n a avut efect,nicci un argument nu l a miscat,nici un gest nu l a convins........Oare chiar atat de mult am gresit,incat sa nu fiu macar inteleasa?Oare viatza mea chiar nu mai are valoare?
Refuz sa i mai ascult rautatile,refuz sa mai fiu martorul delirului lui sardonic............nu fac decat sa mi potenteze starea de  neputinta si injustitie crasa si ordinara.Nu m am razbunat nicio secunda,nu m am revoltat niciodata impotriva nedreptatii lui,am acceptat tot cu inima deschisa,i am acceptat  umilintele fara nicio replica in real.............
Ceva trebuie sa se schimbe..........
Nu mai pot sa mai  accept raul ce mi l ofera cu o larghete infricosatoare,benevol si nemasurat....Nu mai pot sa ma las afectata de mizeriile si meschinariile lui,despre care nu inteleg de unde vin...dar nici nu mi mai doresc sa aflu.................am crezut ca vina o port eu,ca despre fiecare lucru de pe lumea asta.................acum realizez............ca lumea din jur e prea atinsa de rau si urat ............si ca atunci cand cineva isi doreste sa chiar faca ceva bun si frumos............raul si uratul reactioneaza.........si reactioneaza cu atata fortza si determinare incat orice replica devine inutila.............
Acum stiu ca  in orice directie m as indrepta,n are cum sa mi mai fie rau.....am cunoscut prea mult
Suferinta mea isi atinge scopul.......Nu mi mai pasa.

joi, 24 octombrie 2013

Nu pot sa te am



Eu pot să te cânt doar pe tine/
Deşi melodia mea este tristă/
 Eu pot să acopăr cerul cu palmele / 
Să ascund pământul sub lacrimi/ 
Eu pot să te văd doar pe tine./ 
Şi de-ar fi să pot vorbi/ 
Aş repeta mereu numele tău/
 Teamă nu mi-e decât de singurătate./
 Eu pot să te aud/ 
Pot să te văd, să te cânt.../ 
Eu te iubesc, /
 Dar nu pot să te am...

Toamna

Tu,iubire,tu... stii ca s-a ascuns toamna prin parul tau?! 
Lasa-ma sa o ascult alergand cu varful degetelor pe frunzele aramii ce-ti valseaza prin ganduri,sa raspund chemarilor in soapta adunand cu saruturi silabele timpului ce strabat clipa cu strigate de uimire...
Tu,iubire,tu...stii ca toamna m-a cuibarit in bratele tale?! 
M-a surprins dezbracandu-ma de suspine pe talpile cerului.
Dansandu-ma printre acoladele vantului mi-a gustat gandurile inimii,aflandu-mi secretul.
Mi se imbujorase privirea,tacerea incepu sa faca echilibristica printre litere:se nasteau cuvinte.
Tu,iubire,tu...stii ca ...

De dorul tau

De dorul tau m-as transforma in mare 
Sa pot veghea pe tarmul tau atat de cald 
Sa te cuprind in valul meu de soare 
Punand o raza in decoru-mi drag. 
Sa te inund cu valul meu de dor 
Cand rasaritul este prea pustiu 
Privesc in larg, mi-s zilele cu nor 
Iar totu-n jur i-atat de aramiu.
 Iar dorul meu strabate in miscare 
O amintire a clipei implinite 
Azi singur, sunt simplu, intr-o stare 
Ce nu-si gaseste rostul printre clipe.
 De dorul tau, m-as face umbra ta 
Sa te urmez in drumurile-ti toate 
Sa fim doar noi in tot ce va urma
 Sa adunam tot ce-am pierdut prin fapte...

Visele mele

Stiu ca nu esti aici..
Dar vei ajunge candva.
 Pana atunci astept cu fruntea plina de vise. 
Vise, atat de multe vise…
 Stii ce am visat noaptea trecuta? 
Ca degetele mele se transformasera in dorinte,
 zeci dorinte care nu voiau altceva decat sa te atinga, 
sa ti se plimbe prin par, pe frunte, pe obraji, pe buze, 
ca in final sa se odihneasca alaturi de ale tale, 
dorinte langa dorinte. 
Buzele mele erau doua vise inca neimplinite ce se mistuiau de dor.
 Si in loc de cuvinte rosteau saruturi.
 Si tu… tu erai asa cum te stiam mereu, o lume perfecta pentru visele mele!

Tacerea ta

Tacere ta...Tu nu-mi vorbesti prin cuvinte...tu esti o lunga tacere ce ma stinge intr-un anotimp...in care visele infloresc...in culori ce nu exista pe pamnt...tu esti cuvantul pe care nu stiu sa-l citesc...pictat in lumina,orbitor, invaluit in mister...tu nu-mi vorbesti prin cuvinte...eu sunt vorbit de cuvinte ce nu ma cunosc...tu si eu o poveste soptita tacerii in numele iubiri...tu esti o lunga tacere...ce ma stinge-n umbra cuvintelor mele...si-mi aprinde inima...sarutul tau vindeca ranile cuvintelor...ce nu au avut nimic a spune...sufletul tau vorbeste sufletului meu...shht!...nu-i mai vorbi sufletului meu...s-ar putea sa ma indragostesc prea mult de tacerea ta... s-ar putea sa uit toate cuvintele din lume s-ar putea sa uit ca intr-o zi am scris despre tacere ta...s-ar putea sa uit chiar si de tacerile mele ...dar nu voi putea uita niciodata...povestea noasta, scrisa-n abisuri de suflet...

joi, 17 octombrie 2013

Sa mi atinga inima..



Daca as putea sa gasesc undeva
Ceea ce ochii mei cauta
Cu infrigurare......
Ceea ce sufletului meu ii lipseste
Acum ,in aceasta clipa ,dezbracata
De secrete,de manipularile lui ordinare....

Un adevar ...........un cuvant bun de la tine sau
Atat de profund incat sa mi atinga inima
Pt totdeauna........

Si totusi,chiar daca eu abia te mai aud
Si incep sa banui adevarul crud
Ascuns in spatele minciunilor

Chiar daca acum stiu cine ne a tradat iubirea.........

Stii,pe lume nu exista nimik mai frumos decat iubirea...........

Nimik mai frumos decat iubirea noastra......sau numai a mea
Chiar si asa ................ferfenitza facuta de altii...sau chiar de tine insuti

De ce n am putut sa ti spun?



De ce n am stiut sa ti spun
Ce ai insemnat pt mine?
Acum stiu ca nu voi mai gasi
Niciodata
Ce am trait alaturi de tine.

Am fost mereu prada sigura
Naivi si inocenti
Prea deschisi in fata celorlalti..
Prea vulnerabili,
Ne am purtat iubirea mereu
La vedere ...........



Ca a fost asa ,nu e de mirare
Cum poti crede ca exista atat de mult rau in altii
Cand tu te stii cu constiinta curata?
Atat de curata..........
Ce nu inteleg eu este
Cum au putut fi atat de cruzi
Incat sa ne fure
Si interzica iubirea..

Ma simt pustiita si furata
De ce aveam mai drag
Mai pretios,mai vital......

Cum de au putut sa si infiga
Atat de adanc
Pumnalul indoielilor
In iubirea noastra ?

Si cum toti ceilalti
Atat de josnici in lasitatea lor
Au acceptat si asistat
La acest troc murdar?