N am inteles niciodata
Cum simte aerul
Ca ai plecat.
Universul se strange
Ca o minge plesnita.
Si si lasa pe mine zdrentele reci.
Cainele negru
Cu burta intinsa duios pe zapada
Se scoala si se indeparteaza
Privindu ma in ochi,
Refuzand sa si spuna numele
Incepe sa fulguie.
Ma ustura pielea
Pe locul de unde te ai rupt.
Si mi e frig,
Cand simt cum cade moale,
Odata cu zapada,
Aceasta rugaciune catre nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu