Esti tot ce am

Din ce in ce mai putine cuvinte

Intre noi.

Gesturi frante,neterminate…

Lacrimi atarnate in coltul ochilor

Lacrimi de durere,de neputinta…

De orgoliu ranit.

Si peste toate,sentimentul ca

Totul a fost inutil.

Atatea nopti singura,

Aceeasi indarjire in a iubi,

Acelasi scrasnet din dinti….

Stau si privesc,golita pe interior,                                   

Cum te indepartezi de mine..

Ma ucide....Sperantza  Desarta.

Imi revin in minte

Noptile irosite in lacrimi

Precum si toate incercarile mele

Nereusite

De a te readuce in viata mea.

Ce am devenit?

Ce mai insemn pentru tine??

Lumea noastra se destrama

Si eu nu mai pot face nimik .

Transhand iubirea cu sange rece

Cand imi tii inima                                                                       

In mana

Si o ucizi cu sange rece,

Ce simti?

Cand vrei sa ma umilesti

cu inversunare,

Ai vreodata remuscari?

Te ai gandit ca ucizi Visul?

Cand ai ingropat in vorbe grele

Sentimentele mele toate,

Pe care ti le am asternut in cale…

Ai simtit vreodata  pareri de rau?

Ai simtit …

vreodata iubirea

Din spatele gesturilor  mele?….

…….

De ce  mi demonstrezi mereu

Ca iubirea i mai mult

AGONIE decat EXTAZ?

Unde salasluiesc inimile ranite

Dragostea neimpartasita nu este un subiect de meditatie nou.De multe ori,sentimentele nu si gasesc rasunet in inima celui catre care se indreapta atentia noastra.Din acel moment,incepe sa se nasca suferinta si dorinta de a evada din propriul univers,devenit brusc prea sufocant si imbibat cu suferinta...iar cuvintele au fost mereu o arma impotriva tacerii,plasticitatea lor si puterea lor de sugestie fiind capabile sa transmita celor care sunt pe aceeasi lungime de unda,tot bagajul de trairi purtat de cel ce sufera..Toate inimile ranite traiesc intr un univers comun.Cel al artei ...poezie,muzica,literatura..Este unul din motivele pt care suferinta din iubire si a gasit sublimarea in arta.Gandurile transpuse in cuvinte,sentimentele redate,senzatiile descrise ne ajuta sa aratam celorlalti cine suntem ,cum e "mobilat"sufletul nostru,poate singurul care ne confera unicitatea in aceasta lume.Dragostea e universala,particular e modul in care o simtim ,o traim ,o descriem ....la un moment dat nu mai conteaza cine a inspirat o,prin inchiderea ei in cuvinte eliberam chiar esenta iubirii.

stiu ca intr o zi …..

                              

alt vis sfaramat,
alte sentimente scrum

cat as fi vrut ca tu sa crezi in mn …..

e timpul sa ma desprind
sa …te las sa pleci
spre alt orizont

sunt dureri mai mari decat
aceea de a te pierde

desi sunt sg in noapte
desi sunt sg in ploaia care cade
ma am pe mn

visele inca mi sunt intacte

si stiu ….stiu
ca intr o zi te vei intoarce.

                                           

Dator

Imi esti dator cu inca o durere..

Ai infipt inca o data stiletul in gandurile mele.

Direct si precis.

Ma arunci inca o data in arena leilor hamesiti …

Ma intreb:o sa rezist pana in zori?

Chinuita de indoieli

Goala pe dinauntru,

Golita de intrebari inutile…

Chircita in mine insami,

Inaintez

catre Haul

infricosator

al lipsei tale de iubire 

Revelatie

Acum stiu..N u m ai iubit.Revelatia ma loveste brutal,ca un bici peste suflet.Povestea mea de dragoste se stinge.Nu mai sunt eu,altcineva imi bantuie trupul.Cautarea iubirii,gasirea ei,trairea pana pana la agonie si de la agonie la sublim,gandul pierderii tale ma lasa cu ochii atintiti in gol si sleita de vitalitate….dimineatza da buzna in gandurile mele si ma surprinde la fel de treaza ca noaptea trecuta,ca acum 2 nopti…..

Asteptare nesfarsita

In timp ce lumea exterioara

Este sfasiata de zgomote,

Lumea mea se inchide                                                
cu un  tipat.

Nimic inainte,nimic in urma

Doar o imensa

Lehamite de a trai...nu mai strig,

Nu ti mai rostesc numele in noapte…

Oriunde ma aflu

Ochi straini ,voci sparte

Si vesnica ei prezenta intre noi.

Renunt ..sa mai lupt,Sa mai sper

Ca exista ceva frumos si pt mine.

Pare se ca n am stiut

Cum sa te iubesc ,Cum sa traiesc,

Cum sa am sansa mea.

Saltul in gol pare

Cea mai buna solutie acum .

In golul propriei mele existente.

Ce ne a mai ramas?

Ne am jucat aman2 cartile,

Am aruncat in lupta tot arsenalul

De sentimente arse pana la cenusa..

Ne regasim separati

In propria lume,de propria lume.

De propriile rani,care nu se mai inchid.

Nu mai exista iertare,

Ci doar o imensa dorinta de revansa

Venita ca un blestem

Peste sentimente ravasite.

Lacrimi planse,tesute in singuratate,

Lacrimi si regrete…

La ce mai folosesc? si cui?

Tu ramai invaluit in vesnica ta tacere.

Nici nu mai conteaza

Ca eu astept,astept de atata vreme.

Imi traiesc zilele si noptile lungi

Departe de tine,departe de lume.

Oare se va stinge vreodata

Setea ta de revansa??

Se poarta cutitele n spate

Imi urez singura"Bine am venit"

Intr o lume"reala"                                              

Cu atat mai reala cu cat

E mai contorsionata de ura si 

Dorinta de revansa .

Tradata simultan de cel pe care

L am iubit

Si de cei in care am crezut...

Ce sa mai fac acum cu

Iubirea ce mi a fost

Refuzata?

Cui s o mai daruiesc ?

In cine sa mai am incredere?

Nu ma consoleaza nici un gand,nici o scuza

Singura mea alinare este timpul

Pt ca timpul vindeca ranile

Si pt ca denunta falsitatea

Minciuna si manipularea .

Facute dintr un interes Meschin .

Imi pare rau ca acum esti prea orbit sa vezi

sau sa ma mai auzi

Iar cand o vei face

                                                    Va fi mult

                                                                                PREA TARZIU..                                                                          

                                                                                          

                                                                              

                                                                             

Despre durere

Ma doare …durerea mea,
Unde sa mi mai ascund sufletul?
Cui sa i mai arunc in fatza reprosul ca n a stiut sa ma iubeasca?
Te am plamadit din visele mele,
din sperante si neimpliniri…
Te am pierdut insa cand inca te iubeam,
Si acum ma zbat nauca si singura
In interiorul grilajului custii mele.
Fara vreo speranta…..

Eu …continui …sa sper.

Despre renuntarea la orgoliu

.

           Este o zi ciudata de iarna in care totul ploua…Azi ti am zis primul meu “Adio!”.Azi te am iubit cel mai mult ,cand te am lasat in grija altcuiva.Doare,dar e o suferintza suportabila.”Niciodata “pare un cuvant prea cuprinzator acum .Nu vreau sa aprofundez acum acest sens,aceasta realitate.Am timp.Deocamdata,nu pot crede ca nu te voi mai vedea aparand pe strada mea,ca trebuie sa renuntz la tot ce i legat de tine……..Ganduri,dorinte ,vise,amintiri chiar ………….si cat te am iubit!….De dragul tau am renuntat la orgoliul si mandria mea,……ca sa salvez iubirea noastra…….am facut singurul lucru pe care nu credeam ca l voi face pt nimeni ………..oare cat s a meritat insa?cat ai inteles tu din sacrificiul meu ?cat l ai pretuit?a fost el de ajuns sa te scoata din ghearele urii,al nepasarii,al limitarilor?

22.01.2011…

numai gand

Tocmai mi am pierdut corpul fizic.

Nu mai e al meu,nu l mai simt,nu mi mai apartin.

Nu mai traiesc prin el .

Tot ce am avut ,chinul,

                         Suferinta,

                         Dragostea,

                         Senzualitatea…

S a refugiat acum in ganduri .

Traiesc ,respir,simt prin cuvinte si ganduri.

Am lasat afara

La poarta taramului meu

Cunoscut doar de mine si de prea putini,

Voluptatea scufundarii

In trairi navalnice.,

Tumultoase

Viata simturilor si a oricaror sentimente

Pulsand trepidant .

Sunt

Numai Gand

Si poate ceva suflet,

Atat cat sa mi amintesc .

Si sunt pregatita

Pentru orice va urma.

24.01.2011….pt nana.

Panza de paianjen

Ma simt prinsa n aceasta iubire
Ca o insecta intr o panza enorma de paianjen
Orice zbatere ma face mai neputincioasa,

mai lipsita de vlaga,

mai lipsita de sens
Si totusi continui lupta
Pt ca nu iubirea e panza
Ci
Acei care nu ne vor impreuna

Relatia cu propriile vise

Fiecare dintre noi traim experienta visarii….visam ….impreuna,visam separat…..cu ochii deschisi sau …cu ei legati,cand credem orbeste in ceva sau cnv .Relatia noastra cu propriile vise este una mereu vie…..visele s asemeni unor Peter Pani care se furiseaza in sau din preajma noastra,se itesc ,sau se ascund si par sa se joace in permanenta cu noi,ne  hartuiesc noptile,zilele,anii………sunt vise si …vise …….vise frumoase si …….cosmaruri……vise care se pot implini,vise pt care lupti sa le implinestisi …vise rebut,vise care dor …..acele vise care nu s au implinit….trecute in registrul de timp …la “niciodata”Probabil ca visele ne pandesc  din umbra,ca un ochi mereu intors asupra noastra si simt,simt cand nu mai credem….ne simt sovaiala,neincrederea,frica,complexele…..Probabil ca atunci la ora  cand visele se sting,ceva din lumina noastra interioara moare ……..spiritul …se autodizolva …..lumea noastra se intoarce asupra ei insisi….fiecare vis are durata lui si exact acele clipe in care nu mai credem …..in destinul nostru….deschidem o usa catre neant ….catre lipsa de sens ………catre neiubire .

 nimic mai lipsit de sens decat lipsa de sens.

Amintirea ce ti o las

stiu,pur si simplu,stiu
cate regrete vei avea
stiu si ce culoare vor avea acestea
stiu si cum vor suna
cum vor arata in lumina soarelui
crude ,ascutite,inalte….ca un tipat frant
stiu pana si cand vei avea aceste regrete tardive….

.
venite tarziu …….mult prea tarziu.
tu macar banui?