Trebuie să fii ca valul mării. Uneori să fii calm și alteori să lovești cu putere stânca pe care o ai în față.Nu trebuie să câștigi mereu. Uneori trebuie să îi dai drumul, și puterea vine tocmai din această decizie.
De ar fi sa vii,
As pretui
Fiecare clipa impreuna.
Si ti as acoperi
Tot corpul cu sarutari
Fierbinti...
As incerca chiar sa
Nu te las sa pleci
Si daca totusi ar trebui,
Ti as cere la plecare
Vama sarutarilor noastre.
Te as imbratisa la venire
La plecare,si toata noaptea
Cat am sta impreuna
Si te as inchide
Inlauntrul meu
Pt totdeauna.
Vise ....vise de copil ,
de adult,de adolescent........
A visa.......o calitate rupta
De undeva din puterile
Ce salasluiesc in lumea
De deasupra noastra....
Se spune si e clar ca e asa
Ca visele te definesc ca om
Spune mi ce visezi ca sa ti spun
Ce fel de suflet porti......
Mama....
Singurul om care s a sacrificat
Complet pt mine ,fara sa
Astepte ceva in schimb...
In toata goana asta absurda si
Inutila dupa materialitate,
Uitam de unde venim,de unde
Ne tragem seva si imaterialitatea...
Uitam sa visam ,sa ne invatam copiii
Sa viseze ..sa zboare cu
Propriile lor aripi micutze
Dar atat de puternice...
Le taiem voit avantul ,
Crezand ca asa ii ferim
De posibile esecuri.dureroase....
De ce ,mama,mi ai legat
lanturi atat de grele
viselor
viselor mele..?
De ce te ai transformat
Atat de absurd si de rapid
Si de ireversibil
Intr o fiintza rece,lipsita de caldura
Si de orice sperantza?
Ce anume te a facut sa alegi
Sa ti inchizi atat de adanc sufletul in tine?
Oricat as incerca,
Nu reusesc sa regasesc in tine
Acea privire ce mai strabatea uneori din tine
....Durere,uimire si o privire insangerata
de suferinta ....
Nu contenesc sa ma intreb
De ce ai ales sa ucizi
sperantza,mama?
Simt ca nu te pot salva
Dar nici parasi....
De fapt,nu te voi parasi niciodata!
Mereu voi fi cu tine ,
Mereu vei fi cu mine.
Mi ai dat o viatza
Pe care sunt datoare
S o traiesc si nu s o irosesc !
E ceea ce am invatat din
Suferintza ta!
Asa cum a devenit intre timp
Pattern ul nostru comportamental....
Sa ma prefac ,sa te prefaci
Ca nu mi pasa
Ca nu ti pasa
Ca totul e ok
Firesc ,normal ...
(O normalitate sadica ,cinica
Care mi rade in fatza ,
De fiecare data ,
In final,cu o superioritate
Macabra,sinistra )
Vesnica mea perfectiune ...
purtata ca o masca ce ramane
Mereu prea stramta pe
Fatza hidoasa a realitatii ///
Pt ca mereu vine un moment care
Sa mi reaminteasca ...
Ca nu am nimik de pierdut
...nimik ...repet ....
absolut nimik ....
in timp ce fiori de gheatza
imi strabat trupul
nimik ....auzi cum strig in mn ,
tacand?
cum lacrimi tasnesc tacut
dar le reprim tot eu
cat o sa mai pot sa joc teatrul asta absurd?
ca sa nu provoc altora neplaceri
Cat o sa mai uit de mine?
Cat o sa mai jok cum imi canta altii?
cat o sa mi las inima mereu la urma?
cat sa mai lupt cu mine sa nu
las inima asta rebela
sa simta cum a simtit odata.....
pt ca stiu cat m ar sfasia!
Era o vreme
Cand luam totul ca atare,
Cand credeam ca totul e
Doar alb sau negru.
Azi ,insa,apreciez altfel
Momentele petrecute impreuna.
Si cu cat mi se servesc
La botu calului,calde doar
Idei preconcepute...
Cu atat mai mult ,eu aleg
Pasiunea resimtita alaturi de tine
SI tot ce mi oferi cu Blandetze
Dar si cu Duritate,uneori.
Din ce in ce mai mult realizez
Ca numai in tine am regasit
Acel unic amestec de
Sensibilitate ascunsa sub o
Masca de Duritate!
Fiecare zi e ca o lectie data
Prejudecatilor,Compromisului
De fatzada....
In fiecare zi te aleg cu bucurie
Tot pe tine ...in ciuda
Presiunilor banalului acerb.
Si poate ca is eu fata mult prea visatoare
Iar tu un rebel certe valentze de
Originalitate...
Dar poate ca tocmai aceste diferentze
Geniale
Ne tin impreuna,
Puternici
In fiecare zi.
