Nina Cassian - in tara lui mura-n gura

In tara lui Mura-n Gura,
totu-mi este pe masura.
Cand ma scol de dimineata,
Nu la sapte, ci la zece,
Vine-o tava cu dulceata
Si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice: ia-ma!
Si paharul zice: bea-ma
Ia-ma!Bea-ma!
Usor de zis!
Insa gura s-o deschizi,
Nu-i deloc asa usor!
-Ajutor! Ajutor!
Lingurita, grijulie,
Imi deschide gura mie.
Ei, asa mai merge, zic,
Daca ma ajuti un pic!

Dar e timpul sa fac baie!
Apa intra in odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresam domniei voastre!
- Cum doriti sa fiti spalat?
Uite-asa, culcat in pat!
Cum doriti sa fiti laut?
Uite-asa, in asternut!
Iar, acum prosopul cel pufos
Se inclina, moale, pana jos
-Eu sa va frec as vrea , pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Intreaba-te si intreaba-ma
Cum pot sa ies din plapuma?
Afara-i frig, in pat e cald
La urma urmei nu ma scald!

In tara lui Mura-n Gura,
Casti o gura cat o sura,
Si indata-ti pica-n ea,
Tot ce vrei si tot ce ai vrea!
Sarmalute-n foi de vita,
Supa calda, tocanita,
Cozonac, compot, halvita
Carnaciori si ciulama,
Muraturi, etc.

Am mancat, de m-am umflat
Nu-i nimic, o macara, iata ca pe sus ma ia
Si m-aseaza dupa plac,
Colo-n umbra-ntr-un hamac.
Huta-huta, ce sa zic,
Bine-i cand nu faci nimic.
Lectiile stau pe masa,
Dar de lectii nici nu-mi pasa.
Stau si motai in hamac,
Ele singure se fac.
-Draga aritmetica, nu stiu ce te-mpiedica
Sa rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatica,
Nu fi antipatica!
Nu fi zau, nesuferita!
Si transcrie intr-o clipita
Exercitiile mele!
vezi ca eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef sa am memorie!
Tine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
In ce an si-n care loc!
Eu sa-nvat nu am timp deloc!

In tara lui Mura-n Gura,
Am prieteni pe masura!
Vreti sa vi-i prezint cumva?
S-a facut! Poftiti incoa!
Asta-i Puiu-prinde-muste,
Asta-i Lica-vreau-galuste.
Asta-i Mita-straba-nas
Asta-i Duta-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn in gene
Si-asta-s eu: burduf de lene.

toata-toata ziulica,
ati vazut? nu fac nimica.
si programul se incarca.
astfel, nu e de mirare,
ca ceva ma-mbie parca
si ma trage la culcare.
Ah! imi este somn de pic!
si-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
cand vorbesc mai multisor
obosesc ingrozitor!
in tara lui Mura-n Gura
somnul repede te fura!
nici n-ai timp sa spui la luna
...Noapte buna!...

Nina Cassian - Candori

« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator » 

CRACIUN DE POVESTE !

Ce mi-aş dori să fiu acum?
Aş vrea să fiu eu Moş Crăciun;
 Să iti pun daruri azi sub brad,
Să-ti fiu colindul cel mai drag,
Iubirea mea sa ti-o împart!
 Să şterg tristeţi ce întâlnesc
Şi bucurii sa-ti impletesc;
Să împart părinţi celor orfani
 Şi bucurii la cei sărmani.
Ce-aş mai dori acum să fac?
Să fiu al nopţilor blând mag,
Să iti aşez speranţe-n prag.
În dragoste să te îmbrac!
Să cern Lumină peste nori,
De Sărbători! Craciun Fericit si Sarbatori pe masura frumusetii sufletului tau!
CRACIUN DE POVESTE ! SARBATORI FERICITE !

ATELIERUL LUI MOŞ CRĂCIUN

Voi ştiaţi că sus în cer,
Este un atelier ?
Noaptea luna îl veghează,
Stelele îl luminează,

Şi-n el zeci de spiriduşi
Meşteresc globuri, păpuşi,
Ursuleţi de pluş, rachete,
Maşinuţe şi trompete,

Şi-alte mii de jucării,
Să le-aducă la copii,
Bunul nostru Moş Crăciun,
În seara sfântă de Ajun.

De ai ramanea copil

Frumoasă eşti, de-ai rămânea copil
Să mă înveţi cum timpul se amână,
Să ne jucăm tăcuţi într-un azil -
Bătrân mă simt, abia de-o săptămână.

Şi te sărut pe tâmplă şi pe mână,
Şi mă priveşti, de parcă-ncetişor
Se roagă apa rece din fântână,
Să-mi dai pudoarea ultimului zbor.

Eu te-am găsit naivă pe câmpii,
Te-am adunat la ghemul vieţii mele,
Când Moş Crăciun împarte jucării,
La doi nebuni cu ochii în podele.

Noapte de Crăciun

Îţi aud mâinile
cum pipăie conturul viselor
şi le aşază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.

Se aude cum închizi uşa,
cari după tine geamantane -
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii, se scutură ninsorile,
dimineţile albe de aşteptare
îşi lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde.

Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc să intre;
Moş Crăciun cu sania nopţii,
Te înconjor cu daruri şi sunete de stele
aflate acum pe acoperiş;
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec.

Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma lasi...

Sub apasarea vorbelor de rând! Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma lasi... E-atâta ezitare între pasi. Prea repede uitam ce-aveam de spus ..... Un zbor în minus, o cadere în plus... La tine-i vara si la mine-i frig, Nici nu te las de tot, nici nu te strig....

De-am să te uit

N-am să te uit, dar dacă o voi face,
Să rătăceşti prin vise nopţi la rând,
Să-mi torni peste iubirea care zace
Licoare să te-aduc mereu în gând.

Pune în ea parfum de lăcramiore,
Ulei de busuioc bătut cu dor,
Năvalnic de prin stănca din hotare
De dragoste mereu vindecator.

Şi roagă luna să mă mângâie pe faţă
Cum ceru-n noapte-i alintat de stele,
Să dorm până răsar spre dimineaţă
Zori în culori, tristeţile să-mi spele.

Prefă-te în copac la geamul meu,
Trimite floarea peste tot şi-n toate
Fă din iubire-altar şi atuncea eu
Te voi iubi şi dincolo de moarte.

versuri Angelina Nădejde

Sa nu o ai cand o doresti. Sa nu o doresti cand o ai....

Sa nu o ai cand o doresti. Sa nu o doresti cand o ai....

Sa tanjesti dupa ea mai mult decat oricine pe lume, mai mult decat orice si ea sa te refuze.Sa iubesti mult, prea mult si prea fara masura, pe nesaturate si cu nesat infinit.Sa te joci de-a iubirea cotropitoare si de-a abandonul. Sa iubesti si sa-ti doresti sa iubesti din nou ca si cand n-ai fi iubit niciodata. Sa eziti, sa-ti fie teama, sa daruiesti cu fiecare iubire cate putin, putin mai mult din tine, totul, si tot sa-ti mai ramana cate ceva de daruit. Sa cobori teatrul in realitate si sa creezi viata din nuduri. Sa nu-ti fie rusine sa cercetezi toate trupurile si sa le-ncerci nebunia sperand ca la un moment dat trupul tau va auzi chemarea unui suflet dincolo de piele. Sa nu-ti fie rusine sa vorbesti frumos si inflacarat de iubirea care exista intr-o lume a pierderii de sine. Sa nu-ti fie rusine sa-ti oferi trupul cu mai multa foame si pasiune decat un barbat. Sa nu fi tocmai femeia perfecta, buna de uns la suflet, sa fi din cand in cand perversa, scorpia care uita barbatii pe care-i iubeste o zi, o luna, jumatate de an...Sa stii ca dorinta de-a iubi nu se stinge, nu vrea sa se stinga cu toate ca ai trecut-o prin multe dezamagiri. Sa stii ca iubirea anterioara a fost mare, prea mare, reala si tragica ca sa fi avut un sfarsit frumos. Sa sti sa renunti la toate iubirile mincinoase, inutile, care duc spre nicaieri. Sa nu te legi de nimic pentru ca n-ai gasit acel tot. Sa plangi, sa suferi si sa zambesti barbatilor care vin in viata ta stiind ca la un moment dat trebuie sa plece pentru ca tu-l astepti pe cel care-l meriti, pe cel care nu are niciun cuvant de repros pentru ca el stie ca niciunul nu ati fost vreodata sfinti. Sa stii ca poti sa iubesti mult, mult mai mult decat o faci acum, dar sa nu gasesti omul care ar putea sa faca fata unei astfel de iubiri.Te-ar crede cineva ca tu vrei iubirea pentru tot ce ti-a mai ramas din viata, pentru eternitate, pentru ceea ce se afla dincolo de ea?

Sa obosesti uneori, dar sa nu renunti totusi. Si-n momentul in care obosesti cel mai rau, sa te apuce frenezia, minunea cea mare a nebuniei de a insista, de a cauta si mai asiduu...si cand o gasesti, sa descoperi ca nu era ea minunea ta cea mare si adevarata...

D.M....................

un minut

Nu conteaza cat timp petrecem impreuna, iubirea noastra nu consta in cantitatea lui ci in continutul sau, si chiar daca ne iubim doar un minut, ne vom iubi asa cum nimeni nu a mai facut-o sau nu o va face pana acum, iar daca nu vom ramane impreuna, nu voi regreta, ca pentru un minut ti-am aratat ce inseamna dragostea, si nu voi regreta niciodata ca am zambit, ca am iubit alaturi de tine ca pentru un minut am cucerit lumea…

Oamenii frumosi

Options for this story

Pe oamenii frumoși nu îi găsești oriunde dar îi întâlnești întâmplător, în clipa în care ai nevoie de o astfel de persoană minunată.
Pe oamenii frumoși nu-i alungă coincidențele, întâlnirile inopinate, nu-i sperie greutățile și nu se simt complexați.
Pe oamenii frumoși nu trebuie să-i cauți și nici să depui mare efort, ei vor apărea subit în clipele grele din viața ta exact ca un miracol mult așteptat. Vei da peste ei la fiecare pas, dar uneori nu-i vei recunoaște. Nu, nu sunt invizibili, ci mai degrabă ascunși de priviri răutăcioase, de minți perverse și rele, de suflete urâcioase. Oamenii frumoși sufletește sunt minunea noastră de fiecare zi. Cu un zâmbet, cu o vorbă dulce, cu un gest bând reușesc să înfăptuiască minuni. Căci nu e nimic mai prețios în momentele de cumpănă din viață decât un astfel de om, de suflet, de minune. Omul frumos sufletește dăruiește din inimă, nelimitat. Se comportă ca orice om obișnuit, iubește și suferă ca un om obișnuit dar niciodată nu se lasă îngenunchiat de soartă. Are întotdeauna o vorbă bună pentru tine, un sfat înțelept, un zâmbet, o îmbrățișare. Este lângă tine atunci când ai nevoie de cineva și chiar în clipele în care nu vrei să vezi și să vorbești cu nimeni. Este brațul care te consolează, prezența care te liniștește, oaza către care dorești să eșuezi. Oamenii frumoși sufletește sunt cei care îți fac ziua mai frumoasă, cei care te ascultă indiferent de oră, cei care lasă ușa deschisă pentru tine indiferent de împrejurare...

D.M.....................

Geo Bogza

Pana sa te intalnesc pe tine, nu credeam ca am sa cunosc cu adevarat ce inseamna dragostea; cunoscand sentimentul de dragoste doar prin imaginatia mea, totul era creeat asa cum mi-ar fi placut mie sa fie, aveam doar o viziune a dragostei, dar acum ca te am pe tine, simt ca totul e un vis frumos din care nu as mai vrea sa ma trezesc niciodata, totul e asa cum mi-am imaginat, de aceea pot spune ca Te iubesc dinainte de a ne fi intalnit, iar in momentul in care ti-am vazut chipul am fost fermecat… nu credeam ca vom ajunge sa “plutim” pe aripile dragostei impreuna…

Geo Bogza

Suflete Romantice

Options for this story

Ci, de-am fi singuri amândoi
Şi nime să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe…
Ar trece vremea şi n-am şti
Ce e aceea vreme
Şi n-ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.
Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;
Cu sărutări am şterge-n ochi
A’ lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru rai să-l curme?
Ţi-aş spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.
Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auzeai,
Nici eu n-oi fi pricina.

Nicolae Iorga

Poezie de noapte bună

Poezie de noapte bună

Pentru ea...

Printre zâne, ce se joacă
Pe albastru mării-n zor
Te jucai și tu odată
Printre raze, printre nori...

Eu, eram un călător
Ce plutea în infinit

Și în mine un fior
S-a născut când te-am zărit.

Am sărit din a mea barcă
Și-am plutit... încet sub val

Și-auzi atuncea parcă
O cântare din caval...
 

Și, cum stam sub simfonia
Notelor din alte sfere,
M-a cuprins melancolia...
S-a făcut, deodat' tăcere...
 

Îngânat de glasul apei

Ți-am rostit prin versuri calde
Vraja dulce-a neplecării...

Și-ai ramas... atunci, aproape...

Iar apoi în vers am pus
Picătură de iubire...

Și-nvârtind al apei fus

Într-o dulce amintire,
Am plecat, apoi m-am dus...

Am venit apoi, odată
Sub al soarelui apus

Și-am zărit atunci o fată
Și încet, la ea m-am dus...

Erai tu, plângând încet
Pe al valurilor foc...

Și gândeai la un poet
Iară eu, intrând în joc,
 

Îți rosti încă un vers
Din iubirea mea fierbinte...
Iar apoi, m-am dus, am mers

Și acum, ca și-nainte...
 

Într-o seară chiar sub lună

Te-am zărit, dulce fecioară!

Ți-am făcut încet din mână
Și-ai zâmbit întâia oară...

De atunci ne-am întâlnit
Mai mereu, în prag de seară
Și din versuri m-ai iubit
Tot mai mult, dulce fecioară...

Iară eu, am ascultat
Fermecat în umbra serii
Glasul tău ce mi-a cântat

Și-am răspuns atunci plăcerii...
 

Pe furiș te-am sărutat...

Prietenul tau

 .

Din lacrimi, reci ninsori de diamant
Cobor în noi, din imemoriabil timp,
în mine însămi, ca liniște să fac,
arunc balastul inutil de suferinți ,
usuc atemporalul, nestatornic lac .

Mă-nnalț apoi, din punctul care zac,
lăsînd în urmă, doar franjuri de lumini ..
clipiri care vorbesc... și care tac ,
din mine peste tine, calde risipiri .

Și îmi aleg, veșmînt ușor, dintre culori
ningînd cu slove, trist și efemer ...
și mă ascund, perdeaua grea de nori
înfășurînd-o, peste-anotimpurilor ger.

Răsar, pe-o altă boltă, picur zori,
din lacrimile reci de diamant,
din care ning, trecutului liant
sunt eu iar tu, al stelelor amant.

Stau strîmb.Să pot să judec limpede,
cum niciodată răsucite în cuvînt,
înfipt mai acătării faptele,
le-am mai avut, înlănțuite de pămînt.

Maura Lavis

Marire si cadere

Magia ta s-a spulberat
Ai fost o amăgire.

Și te cobor cum te-am urcat
C-o singură privire...
La fel ca orice muritor
Nu ai știut să vezi,
Când câmpu-i plin cu multe flori
Pe care să culegi?
Am stat în loc atâția ani
Ca să visezi la mine...

În juru-mi totul se trecea,
Eu mă gândeam la tine.

Și nici măcar nu ai văzut
A zbaterii privire...
Că pentru o vorbă și-un sărut
Mă lepădam de tine...
Las timpul ca un robinet
Să curgă peste noi...
Nu mai suspin, nu mai regret,
Azi nu mai suntem... DOI

Te chem frenetic

În dimineața iubirii fără cuvinte,

Când numai privirile noastre vorbeau,

Când numai taina aducerii-aminte

Și visul din urmă contau...

... te chem frenetic, iubire totală,

Al meu trup, cu-ardoare, să-l îmbrățișezi,

Să dai aromă dulce-amară

Sărutului fraged în care crezi.

Un tot unitar e dragostea care...

M-atinge, mă-ndeamnă, mă cheamă la ea,

Cioplită în cuart, far' de-asemănare...

De-așa o iubire, nu m-aș sătura!

Nepasare

n vânt o umbră se mai vede
Ce-n gânduri și vorbe nu crede
Și pasu-i calcă apăsat.
Privirea-i vede...nepăsat.

Vede cum pleacă neîmpăcat,
Cum doi aștrii s-au certat...
Cum chipul ei în ochi a stat
Privirea-i vede...nepăsat.

Vede cum trece printre ele
Rostite, ele, vorbe grele
Cum prăpastie-au creat
Privirea-i vede...nepăsat.

Însă ea tot se depărtează
O stea ține-amintirea trează,
Prezentul trece tremurat...
Privirea-i vede...nepăsat.

Mi e dor de tine de Tudor Arghezi

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sânul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ți cărnoase, dulci și ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De șoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strângă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea și viața mea.

Tu nu știi, că la rău și bine,
Inima, gândul meu, lipite sânt de tine,
Ca iedera te înfășoară
Sufletul meu, cu frunza lui ușoară.
Tulpina ta se-nalță pân’ la stele
Strânsă de vrejul gândurilor mele.
Tu nu știi că ești totul pentru mine,
Lumina mea și zările senine,
Văzduhul nalt și apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mâna tânjește, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de săcară fără ploaie.
Pământul meu te cere, cerul meu,
În care-aud șoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Țâșnind în sus în soare
Și-aducătoare de răcoare.

Vino, femeia mea, să te mângâi
De-a lungul până la călcâi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămânţi ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu smaralde și topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea și lină
Du-mi-o-n adânc și în lumină.

Te cânt ca un copil bătrân,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sân,
Lasă-te-ntreagă să îți leagăn moale
În luntre farmecele tale
Și frumusețile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neștiute
Decât de robul tău care te cântă,
Vino încet și mă-nveșmântă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu ești iubita mea,
Stăpâna mea,
Durerea mea și bucuria mea.
Noi sântem unul amândoi
Ca un altoi lângă un alt altoi
Și-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărți legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, până la moarte.
Să nu mai știu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare și de vis.
Vino grădino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rândunea
Iubita mea, femeia mea.