sâmbătă, 22 septembrie 2012

Arma lasitatii

Aflata n fata colii albe,
Aflu ca nu pot scrie nimik
Pana si hartia pare ca ma inseala.........
In fiecare zi aflu ca
Nimeni nu iubeste pe nimeni
Ca totul e doar un joc
De lumini si umbre.
O continua si nesfarsita mascarada
In spatele careia
Iubirea isi ascunde fatza.
Incerc sa pun capat nadejdii
Inutile in fiecare zi .
Si ,uneori,simt o determinare
Mult mai mare decat
Meschinaria lumii asteia.
Nimeni nu intelege pe nimeni.
Totul pare un joc  absurd
In care fiecare refuzam
Sa daruim recunostinta,
Refuzam sa ne regasim
Unul in celalalt,
De a ne fi sprijin real....
Exista numai plata inversa,
Dorinta de razbunare
Si de a face rau aceleia
Pe care ,altfel,n o poti avea.





vineri, 21 septembrie 2012

Optiuni



De aleg sa plec,
Mi ar ramane doar
Regretele.
De as ramane,
Ar trebui sa hranesc zilnic
Acea hidra a razbunarii tale.
Durere i si inapoi
Si inainte.
De atatea ori,am
Incercat sa sparg
Granitele acestei iubiri
Agonizante.
Dar cand stiu cata
Disperare
Iti aduce fiecare
Gest extrem de al meu,
Ma reintorc cu fata la
Sufletul meu inrobit
Si l intreb in soapta:
"Chiar vrei sa te razbuni
Si tu pe el?"
Imi reamintesc cat de teama
Mi era mereu ca,
Daca vei pleca tu
Eu nu voi mai scrie
Niciodata
Evadarea ramane
De fiecare data
Cea mai fericita...
Iluzie.

joi, 20 septembrie 2012

Urmari ....


Reverberatii adanci........
Gesturi din real,
Rupte din cosmarul ce l traiesc ,
Aparent lipsite de sens,mecanice
Produc in mine mici cataclisme ...
Urmarile gesturilor tale,
Ma urmaresc
Ea a fost mereu langa tine si nu eu
Eu am fost doar un abur fara contur ...
Ea te a sprijinit cand cadeai,
Ei i te ai daruit ...nu mie...
Pielea ei ai atins o ,
Buzele ei..........
De ce ai acceptat acest joc pervers?
N am sa mai ridic
Privirea din pamant.
Niciodata...
Sa stiu ca eu stau aici
Si strig in mine.......
Un gand ma urmareste
Daca si eu mi as  gasi
Refugiul in promiscuu?
Tot ce stiu e ca n as mai putea
Sa te las sa ma atingi......
Nu va mai fi niciodata
La fel.
Ce s a intamplat azi
Schimba tot ce a fost intre noi.



Asteptand sa te intorci

Cerul plange
Plange cu lacrimi ,
Lacrimi de sange acum ..
Iar ploaia,
Ploaia care cade
Nu mai izbaveste
Ci e murdara,
Murdara
Ca insusi pacatul.!
Sufletul meu........
Atat cat a mai ramas din el,
Chircit ,umil,incrancenat
Incearca sa inteleaga
Revolta....
Durere
Umilinta....

Tacerea.........Care se asterne
Nu poate ascunde gandurile
Care se aud ,care si urla durerea...

Ploaia continua sa cada
Nimik nu o perturba........
Nici lacrimile din sufletul meu.........
Ce nu poti controla
Se razbuna intruna
Se intoarce constant
Impotriva ta
Ca un bumerang....
Si ,oricat ai incerca,
Ce nu poti controla,
Nu poti controla.........


.

Acum ...


Lacrimi de sange cad din cer acum ,
Iar timpul si a pierdut notiunea,
Sensul....
Si desi te astept,
Sufletul meu moare putin cate putin...
As vrea sa pot respira acum .
Oare iti amintesti acum
Cum obisnuiai sa ma atingi?
Cum ma topeam la atingerea ta?
Acum,cand esti cu ea,iti amintesti?
Nu pot alunga din minte intrebari,
Imagini,senzatii.....senzatii ....ciudate.
Si intrebarea ...persista ...de ce?
De ce se intampla asa?
Minutele trec ,agonia mea
Pare sa nu se mai sfarseasca...
A  ierta i usor,a uita e greu.
Iar eu aflu ca
Viatza nu e numai dezgustatoare ,
Dar si nedreapta ,grea

vineri, 14 septembrie 2012

Umilinta




Nu pot sa impiedic ziua sa aiba 24 de ore.
Pot doar spune:
Iarta ma pentru durata zilei;
Nu pot impiedica zborul fluturilor din viermi,
Pot doar sa te rog sa ma ierti pt viermi,pt fluturi;
Iarta ma ca florile se fac fructe,si fructele samburi,
Si samburii pomi;
Iarta ma ca izvoarele se fac fluvii
Si fluviile mari,si marile oceane;
Iarta ma ca iubirile se fac nou nascuti,
Si nou nascutii singuratati,si singuratatile iubiri....
Nimic,nimic nu pot sa impiedic,
Toate si urmeaza destinul si nu ma intreaba ,
Nici ultimul fir de nisip,nici sangele meu.
Eu pot doar spune
Iarta ma.

ana blandiana

Eclipsa




Renunt la mila greu,ca la un viciu,
Cu mila sunt drogata de copil.
Alb instelata de ridicol plang
Langa fricos,langa invins,langa umil.

Ii plang pe prosti si prostii ma inving,
Surazatori sub steaua mea sterila.
De gingasie tot mai mult ma ntunec
Si pier de umanism si mila.

Induiosate maini intins sa mangai
Fiare gonind spre mine hamesite,
Si mi pare rau ca n o sa mai sarut
Si botul care ma ucide.

Nici n am trait spre a nu jigni pe nimeni,
Mi au prins in tarna radacini genunchii,
Si mi trece viatza incercand sa mi cresc
La capetele aripilor,unghii.

Ana Blandiana

scrisori .




Ti as fi scris mai demult,dar am asteptat
intai sa fiu in afara singuratatii,adica
in afara acelui tinut in care copacii
stau in pozitie de ruga
ingenuncheati inlauntrul lor
fiindu si totodata trup si suflet...
si iata ma acum,gata sa ti spun
ca nu te iubesc .

Stau pe un acoperis de tabla verde ,
in plin soare ...as putea aluneca
...stau pe acoperisul inclinat
si mi amintesc dunga oblica a parului
pe fruntea ta ,intreaga ta faptura oblica
unghiul trupului tau indicand un punct cardinal misterios
-si ti spun ca nu te iubesc .

Aveai o tacere pe care se putea construi un oras.
Nu se clintea nimic,zideam in gol,
intr un gol sclipitor de fulgere inspirate.
O,tacerea ta---dar poate nu auzeam eu,
poate ca tu cantai intre timp,sau radeai,sau urlai,
....dar tot pot sa ti spun ca nu te iubesc .

Daca ai incerca sa arunci in mine
Cu luni,cu marti,cu miercuri,
luni ,marti si miercuri ar ricosa
si ar cadea la pamant fara sunet,
joi si vineri.....
nu ma mai pot rani.
joi si vineri nu mai au nici o putere,
sambata nu are putere ,
duminica....nu stiu ce inseamna duminica
---sunt tot atatea zile in care
nu te iubesc .

Peste toate infatisarile mele ai curs odata tu,
ca o lava vulcanica....
anotimpurile ei contopite,
mutatiile si mai ales,mana mea
care ti a sprijinit odata ochii
sa nu cada ca doua picaturi imense
si care scrie acum ca,
iata,nu te iubesc .

Ultima scrisoare ti o scriu rezemata de un zid cenusiu,
Imi amintesc gura ta oblica
imbratisarea cu care ma sugrumai,
acel decor trist,
in care toate erorile mele s au indragostit
una de alta,la prima vedere,
faptul ca ai lasat clepsidra sa cada,brusc,
iar timpul m a parasit ..
si mi amintesc gestul cu care m ai trimis la moarte .

Stau rezemata de zidul unui tribunal
dar voi spune doar atat
Nu te iubesc .
si voi spune din nou:Nu te iubesc .
Atat.Nu te iubesc
Nu te iubesc .

..nina cassian

duminică, 2 septembrie 2012

Paianjenul cu inima de gheatza




Ma simt prinsa n aceasta iubire
Ca o insecta intr o panza enorma de paianjen
Orice zbatere ma face mai neputincioasa,
mai lipsita de vlaga,
mai lipsita de sens
Si totusi continui lupta
Pt ca nu iubirea e panza
Ci
Rautatea celor  care nu ne vor impreuna.

N am fost singura pt tine.





Toate soaptele ce le ai iscat in mine
In noptile pline de dorinta
Pline de amintirea ta
S au transformat incet
Intr un strigat
De neputinta ...
Care urca in mine
Fara a mi l putea reprima.
Te doresc atat de mult!
Strig mereu dar nimeni
Nu m aude
Chiar daca strigatul
Se transforma uneori in urlet
Un urlet gatuit,innabusit
In inchisoare n care mi duc zilele
Departe de tine,
Izolata din dorinta
Altora ...
Te doresc ,mereu,mereu
Tot mai rau  ,tot mai mult
Si  cruda , nemiloasa
Mi se pare lumea asta
In care sunt
Silita sa traiesc
Fara tine!

11 decembrie 2011

Toate acele nopti..



In singuratatea ce
Mi o oferi si azi cadou,
Impresurata doar de naluci,
Stau si ma intreb ce iluzii
Imi vei oferi si maine ?
Ce joc al minciunii
Alternat cu nadejdi inutile?
Ce fascinatie sinistra a extremelor?
Ma paralizeaza dorinta ta necontenita
De a te juca cu sentimentele mele.
Prin mine,trec toate trenurile fara gari
Ce nu si mai afla   ragazul nici pt o clipa,
Circula bezmetice in toate directiile,
Prin toate simturile si starile ce mi le induci.
Iar eu simt
Ca nu mai am nici
O putere
Asupra sortii mele.




Tu si ....eu



Daca nu ai cunoscut
Aceeasi profunzime
A suferintei
N ai plans aceleasi
Lacrimi de sange,
Nu ai cum sa intelegi
Taramurile intunecate
Prin care a bantuit
Sufletul celuilalat.
De ce oare am luat mereu
Vina asupra mea?
De ce oare am crezut mereu
Ca eu is cea imperfecta,
Ca eu nu pot cuprinde
Sufletul tau?
De ce nu m am intrebat
Daca tu nu esti acela
Care nu poate intelege,de fapt?
Cand te aruncai in bautura
Sau in trupul acelor femei,
Oare cat te gandeai la mn ,
Cu adevarat?
Cat mai intelegeai chinul,
Zbuciumul,noptile insingurate
Si pline de intrebari?
Lasata inutil si mereu in urma,
Chinuita constant de himera
Cu care m ai lasat sa coabitez,
Intrebandu ma mereu cat din mine
Mai exista in tine,
Pe cand iubesti o alta
Si petreci cu ea
Timpul refuzat noua....
Oare ce a fost in mintea ta
Sa te reintorci la mine?

Pe atunci,nu stiam ca cnv ..............cnv nu ne vrea impreuna.
Si proiectam tot ce acela vroia ca eu sa cred
Asupra ta.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Pana la urma



Pana la urma,dra She s not me,
Te a castigat pt inca o seara...
Mi e greu sa simt,sa gandesc
Sa cuprind cu mintea,sa asimilez
Realitatea ce mi o oferi.
Crezusem ca suferinta ce a fost
Va ajunge la un final,
Am crezut ca se va sfarsi...
Dar suferinta nu naste decat
Alta suferinta.........
Iar razbunarea ta nu se va sfarsi
Niciodata......
Uneori,imi oferi mici
Compensatii
Asemeni dresorului ce arunca
In custi ,bietelor animale
Vaduvite si de libertate
Niste biete halci de speranta.
Dar ce poate compensa
Gandul ca cel pe care l doresc
A plecat din vina mea...
In timp ce eu am ramas sa cunosc
Sentimentul negarii de sine,
Al neputintei
Al resemnarii.
In urma ta
Neinlocuit de nimeni.