Neincrederea

Se spune ca gandurile cele mai adanci si cele mai scumpe sunt acelea pt care n avem lacrimi........n avem lacrimi pt ele dar ele ne consuma inzecit si ne devoreaza carnea sufletului........patrund in noi ca si cutitele si ne iau si ultima picatura de vlaga,ultima raza de speranta,ultima sansa de a mai vedea frumos...........le fugarim prin creierul nostru bantuit de himerece nici macar nu s ale noaste si le vanam cu patos pana la epuizare,uitand sa ne mai intrebam "oare de ce ne place sa ne provocam singuri durere?".........sa fie un reflex deprins de la altii ,care au trecut prin viatza noastra ,inainte?si care ne au tratat cu neiubire acuta?
In felul asta,insa ,alegem sa perpetuam o stare .........o agonie............orbiti de rau si suferinta........hranind un monstru la nesfarsit...............in loc sa pastram sufletul deschis pt o noua sansa.................care ar putea ,in felul asta,...........sa plece .