Omul e un cocor ce zboara pe dinauntru...
Azi traiesc aceeasi senzatie ....doar ca
In loc de spatiu interior ,reconfortant
Si puternic spiritualizat,
Acum regasesc gratii de fier
Ce ar vrea sa mi limiteze dramatic
Orizontul,capacitatea de a gandi
Sau de a indura.
Candva,am gresit......
Apoi,am regasit gestul ....la fiecare
Zi de zi ,repetat la nesfarsit........
O greseala perpetua ce trebuie s o indur ..
Cine poate intelege cate nuante poate
Avea greseala?
Unii sunt prinsi in propria
Inchisoare a propriilor sentimente.
Altii ...in propriul trecut si propriile regrete.
A fost o vreme cand credeam ...
...ca iubirea schimba tot
Ca poate invinge orice ...
Si ieri mai credeam ......
In puterea fiecaruia de a izbuti sa iubeasca....
Azi ,insa,asist din nou,la teatrul
Urii ,....
Si stiu de acum cum minciuna fie si ordinara,
Urateste si ultima boare de iubire.
Si astfel,omul redevine
Acel pom golas menit cocorului meu
acum ..........stingher...........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu