Ca undeva n rarul vazduh
Zapada se va opri deodata,
Abia incepusem sa stiu
Ca nu mai poti sa te ascunzi
De ochii mei avizi sa vada,
Abia zaream cum se depune
O linie limpede pe crestet,
Tremuratoare n par si moale
Pe genele ti clipite abia,
Abia ndrazneam sa cred ca ai tai sunt
Umerii desenati in aer
Cu fara de sfarsit zapada
Si ale tale aripile tradate
De necontenita nea.
As fi putut sa te ating,
Dar mi era teama sa nu scutur
De pe faptura ti nevazuta
Conturul nesperat de clar,
As fi putut sa te invat
Pe dinafara pt clipa
Cand,intetindu se ninsoarea,
Vei disparea cu spaima iar.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu