Sa nu ma lasi sa plec pribeag

În noaptea asta vreau să-ţi fie bine, 
În pătimirea noastră hibernală,
Şi primăveri cu muguri şi sulfine,
Ne vindece de doruri şi de boală!

Să nu mă lași să plec, pribeag în cale,
Sau să mă pierd pe veci în nostalgii,
M-aş pierde în secunde siderale,
Dar să renasc...în fiecare zi!.

Să nu mă pierzi, în astă iarnă rece,
Şi nu-mi răpi secunda mea de vis,
O mare de iluzii ne petrece,
De-ai fi o interzisă, voi fi...un interzis!

Prea goale-s vise îngheţate-n iarnă,
Dar eu renasc din ierni prea curajos,
O lume de-aşteptare se răstoarnă,
Şi multe temeri am întors pe dos!

Mă răscoleşte iarna, dar nu-mi pasă!
Opuşi suntem în puncte cardinale,
Şi împletiţi în şnururi de mătase,
Vom adormi în raiuri de petale!