Asteptare nesfarsita

In timp ce lumea exterioara

Este sfasiata de zgomote,

Lumea mea se inchide                                                
cu un  tipat.

Nimic inainte,nimic in urma

Doar o imensa

Lehamite de a trai...nu mai strig,

Nu ti mai rostesc numele in noapte…

Oriunde ma aflu

Ochi straini ,voci sparte

Si vesnica ei prezenta intre noi.

Renunt ..sa mai lupt,Sa mai sper

Ca exista ceva frumos si pt mine.

Pare se ca n am stiut

Cum sa te iubesc ,Cum sa traiesc,

Cum sa am sansa mea.

Saltul in gol pare

Cea mai buna solutie acum .

In golul propriei mele existente.

Ce ne a mai ramas?

Ne am jucat aman2 cartile,

Am aruncat in lupta tot arsenalul

De sentimente arse pana la cenusa..

Ne regasim separati

In propria lume,de propria lume.

De propriile rani,care nu se mai inchid.

Nu mai exista iertare,

Ci doar o imensa dorinta de revansa

Venita ca un blestem

Peste sentimente ravasite.

Lacrimi planse,tesute in singuratate,

Lacrimi si regrete…

La ce mai folosesc? si cui?

Tu ramai invaluit in vesnica ta tacere.

Nici nu mai conteaza

Ca eu astept,astept de atata vreme.

Imi traiesc zilele si noptile lungi

Departe de tine,departe de lume.

Oare se va stinge vreodata

Setea ta de revansa??