joi, 15 septembrie 2011

Despre renuntarea la orgoliu


.
           Este o zi ciudata de iarna in care totul ploua…Azi ti am zis primul meu “Adio!”.Azi te am iubit cel mai mult ,cand te am lasat in grija altcuiva.Doare,dar e o suferintza suportabila.”Niciodata “pare un cuvant prea cuprinzator acum .Nu vreau sa aprofundez acum acest sens,aceasta realitate.Am timp.Deocamdata,nu pot crede ca nu te voi mai vedea aparand pe strada mea,ca trebuie sa renuntz la tot ce i legat de tine……..Ganduri,dorinte ,vise,amintiri chiar ………….si cat te am iubit!….De dragul tau am renuntat la orgoliul si mandria mea,……ca sa salvez iubirea noastra…….am facut singurul lucru pe care nu credeam ca l voi face pt nimeni ………..oare cat s a meritat insa?cat ai inteles tu din sacrificiul meu ?cat l ai pretuit?a fost el de ajuns sa te scoata din ghearele urii,al nepasarii,al limitarilor?
22.01.2011…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu