miercuri, 21 noiembrie 2012

iar mastile mele...



 
Asa cum a devenit intre timp
Pattern ul nostru comportamental....
Sa ma prefac ,sa te prefaci
Ca nu mi pasa
Ca nu ti pasa
Ca totul e ok
Firesc ,normal ...
(O normalitate sadica ,cinica
Care mi rade in fatza ,
De fiecare data ,
In final,cu o superioritate
Macabra,sinistra )
Vesnica mea perfectiune ...
purtata ca o masca ce ramane
Mereu prea stramta pe
Fatza hidoasa a realitatii ///
Pt ca mereu vine un moment care
Sa  mi reaminteasca ...
Ca nu am nimik de pierdut
...nimik ...repet ....
absolut nimik ....

in timp ce fiori de gheatza

imi strabat trupul

nimik ....auzi cum strig in mn ,
tacand?
cum lacrimi tasnesc tacut
dar le reprim tot eu

cat o sa mai pot sa joc teatrul asta absurd?

ca sa nu provoc altora neplaceri
Cat o sa mai uit de mine?
Cat o sa mai  jok cum imi canta altii?

cat o sa mi las inima mereu la urma?

cat sa mai lupt cu mine sa nu
las inima asta rebela
sa simta cum a simtit odata.....
pt ca stiu cat m ar sfasia!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu