Poezie de noapte bună

Poezie de noapte bună

Pentru ea...

Printre zâne, ce se joacă
Pe albastru mării-n zor
Te jucai și tu odată
Printre raze, printre nori...

Eu, eram un călător
Ce plutea în infinit

Și în mine un fior
S-a născut când te-am zărit.

Am sărit din a mea barcă
Și-am plutit... încet sub val

Și-auzi atuncea parcă
O cântare din caval...
 

Și, cum stam sub simfonia
Notelor din alte sfere,
M-a cuprins melancolia...
S-a făcut, deodat' tăcere...
 

Îngânat de glasul apei

Ți-am rostit prin versuri calde
Vraja dulce-a neplecării...

Și-ai ramas... atunci, aproape...

Iar apoi în vers am pus
Picătură de iubire...

Și-nvârtind al apei fus

Într-o dulce amintire,
Am plecat, apoi m-am dus...

Am venit apoi, odată
Sub al soarelui apus

Și-am zărit atunci o fată
Și încet, la ea m-am dus...

Erai tu, plângând încet
Pe al valurilor foc...

Și gândeai la un poet
Iară eu, intrând în joc,
 

Îți rosti încă un vers
Din iubirea mea fierbinte...
Iar apoi, m-am dus, am mers

Și acum, ca și-nainte...
 

Într-o seară chiar sub lună

Te-am zărit, dulce fecioară!

Ți-am făcut încet din mână
Și-ai zâmbit întâia oară...

De atunci ne-am întâlnit
Mai mereu, în prag de seară
Și din versuri m-ai iubit
Tot mai mult, dulce fecioară...

Iară eu, am ascultat
Fermecat în umbra serii
Glasul tău ce mi-a cântat

Și-am răspuns atunci plăcerii...
 

Pe furiș te-am sărutat...