Dar se intampla atat de rar
Azi am alergat iar prin ploaie
Iar prezenta ta mi a insotit iar pasii
Calcam frunzele ude alergand
Si resimteam cum mi ai calcat sufletu n picioare
Uneori,ma intreb de ce mi ai raspuns cu atata
Ura si sete de razbunare
La tot ce ti am oferit.
Am lasat in urma in urma parcul ,castanii...
Dar am luat cu mine tristetea si nedumerirea ploii..
Sa le port mereu in suflet
Pana imi vei da raspunsurile ce mi le datorezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu