Tacere ta...Tu nu-mi vorbesti prin cuvinte...tu esti o lunga tacere ce ma stinge intr-un anotimp...in care visele infloresc...in culori ce nu exista pe pamnt...tu esti cuvantul pe care nu stiu sa-l citesc...pictat in lumina,orbitor, invaluit in mister...tu nu-mi vorbesti prin cuvinte...eu sunt vorbit de cuvinte ce nu ma cunosc...tu si eu o poveste soptita tacerii in numele iubiri...tu esti o lunga tacere...ce ma stinge-n umbra cuvintelor mele...si-mi aprinde inima...sarutul tau vindeca ranile cuvintelor...ce nu au avut nimic a spune...sufletul tau vorbeste sufletului meu...shht!...nu-i mai vorbi sufletului meu...s-ar putea sa ma indragostesc prea mult de tacerea ta... s-ar putea sa uit toate cuvintele din lume s-ar putea sa uit ca intr-o zi am scris despre tacere ta...s-ar putea sa uit chiar si de tacerile mele ...dar nu voi putea uita niciodata...povestea noasta, scrisa-n abisuri de suflet...
Trebuie să fii ca valul mării. Uneori să fii calm și alteori să lovești cu putere stânca pe care o ai în față.Nu trebuie să câștigi mereu. Uneori trebuie să îi dai drumul, și puterea vine tocmai din această decizie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu