aluneca in cana de cafea,tasneste sufocata afara,
imi ciocneste irisii care suna slab ,dureros,
apoi se retrage de a ndaratelea si ajunge
la gura ta neteda ca sticla,o sparge,
pe gura ta se deseneaza o nervura neagra,
suntem amandoi grav raniti,
aflati mereu prinsi
in acelasi decor al diminetilor
noastre,impartasite pe fuga
si suspendate n amintire.
lumina imita sangele nostru.
Nina Cassian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu