dintre o femeie care iubea si un barbat
care n o mai iubea ,si parul ei era agitat
si gura ei vorbea,vorbea...
el tacea,ea vorbea agitat
lovind cu vorbe n timpul revolut
Nu i raspunea nici un sunet de scut.
Timpul era total dezarmat.
ea avea argumente,el nu avea,
el pleca spre o femeie straina;
el era de vina si straina era de vina,
si nevinovata era femeia care iubea.
Vorbele ei aveau o noblete nefireasca,
noroiul patimii lasase doar aurul cast.
El isi privea mainile ca sa nu o priveasca
si constata intre ele un oarecare contrast.
A fost o fantastica lupta nedreapta.
Aerul suiera parca pastrand in el
trecerea a o mie de sageti neajunse la tel.
Totul in jur cadea mai jos cu o treapta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu