Aceeasi profunzime
A suferintei
N ai plans aceleasi
Lacrimi de sange,
Nu ai cum sa intelegi
Taramurile intunecate
Prin care a bantuit
Sufletul celuilalat.
De ce oare am luat mereu
Vina asupra mea?
De ce oare am crezut mereu
Ca eu is cea imperfecta,
Ca eu nu pot cuprinde
Sufletul tau?
De ce nu m am intrebat
Daca tu nu esti acela
Care nu poate intelege,de fapt?
Cand te aruncai in bautura
Sau in trupul acelor femei,
Oare cat te gandeai la mn ,
Cu adevarat?
Cat mai intelegeai chinul,
Zbuciumul,noptile insingurate
Si pline de intrebari?
Lasata inutil si mereu in urma,
Chinuita constant de himera
Cu care m ai lasat sa coabitez,
Intrebandu ma mereu cat din mine
Mai exista in tine,
Pe cand iubesti o alta
Si petreci cu ea
Timpul refuzat noua....
Oare ce a fost in mintea ta
Sa te reintorci la mine?
Pe atunci,nu stiam ca cnv ..............cnv nu ne vrea impreuna.
Si proiectam tot ce acela vroia ca eu sa cred
Asupra ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu