sâmbătă, 22 septembrie 2012

Arma lasitatii

Aflata n fata colii albe,
Aflu ca nu pot scrie nimik
Pana si hartia pare ca ma inseala.........
In fiecare zi aflu ca
Nimeni nu iubeste pe nimeni
Ca totul e doar un joc
De lumini si umbre.
O continua si nesfarsita mascarada
In spatele careia
Iubirea isi ascunde fatza.
Incerc sa pun capat nadejdii
Inutile in fiecare zi .
Si ,uneori,simt o determinare
Mult mai mare decat
Meschinaria lumii asteia.
Nimeni nu intelege pe nimeni.
Totul pare un joc  absurd
In care fiecare refuzam
Sa daruim recunostinta,
Refuzam sa ne regasim
Unul in celalalt,
De a ne fi sprijin real....
Exista numai plata inversa,
Dorinta de razbunare
Si de a face rau aceleia
Pe care ,altfel,n o poti avea.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu